Tezaurul de la Sacoșu Mare: adevăr și mistificare

Nicolae TOMA

Am tot amânat acest subiect din varii motive, dar fiindcă tot ce s-a scris despre acest tezaur cuprinde doar versiunea oficială, care din păcate nu este și cea adevărată, m-am gândit că niciodată nu e prea târziu pentru a afla adevărul.

Și pentru că am avut un martor când am stat de vorbă cu săcoșeanul care a primit moștenire aurul care face parte din tezaur, cred că am într-un anume fel obligația să scriu despre povestea acestei descoperiri de la Sacoșu Mare. Dar să urmărim faptele.

Oficial

Tezaurul de la Sacosu Mare face parte din cele zece cele mai frumoase tezaure descoperite vreodată pe teritoriul României de astăzi.

Unele surse indică faptul că tezaurul a fost descoperit întâmplător în anul 1960, altele – în 1961.

Tezaurul a fost descoperit de un localnic din satul Sacoşu Mare, comuna Darova, judeţul Timiş, în timp ce săpa gropi pentru vie în toamna anului 1960. Prima piesă descoperită a fost o verigă de aur, după care au fost scoase de sătean şi celelalte piese ale tezaurului. Omul nu şi-a dat seama că piesele sunt confecţionate din aur, dar le-a luat totuşi acasă şi le-a ţinut în magazie aproape un an. În 1961, realizând că piesele par a fi foarte vechi, le-a predat statului.

Întregul tezaur cântăreşte 1.298,28 grame de aur de mare puritate (22 carate), iar piesele sale se grupează în funcţie de tip în trei categorii: lingouri de aur, bijuterii şi sârme-lingouri.

Potrivit istoricului Ioan Haţegan, acest tezaur a fost descoperit în cursul anului 1961, într-o vie din preajma satului. „Pentru valoarea sa deose-bită, a fost depus în camera-tezaur a Muzeului de Istorie a Republicii Socialiste România. Se compune din 25 de podoabe de aur, de diferite forme. În cuprinsul său există 7 brăţări din bară de aur romboidală, 6 spirale de aur, 3 brăţări de aur cu capetele în spirale duble, 4 fragmente de sârmă de aur, un inel masiv cu secţiunea în patru muchii, 2 pandantive în formă de spirală dublă, două fragmente de brăţări. Greutatea totală a tezaurului atinge 1,298 kg”.

Cercetările efectuate asupra vechimii acestei descoperiri concluzionează că tezaurul de la Sacoşu Mare datează din secolul al XIII-lea î.Ch., din perioada de încheiere a epocii bronzului şi de trecere spre epoca fierului.

Trebuie menționat că versiunea oficială a descoperirii a fost fabricată de Securitate, pentru că, legat de acest tezaur, săcoșeanul a declarat în prezența unui martor că aurul confiscat avea mai multe kilograme decât cel predat la Muzeul de Istorie. De aici tragem concluzia că a fost furată o mare parte, iar această versiune circulă și deformează adevărul.

Legende

Prin sat am auzit mai multe variante. Una dintre ele se referă la faptul că un membru al familiei săcoșeanului a descoperit, cu mulți ani în urmă, un tezaur în Valea Codrului, dar nu a spus nimănui. În sat, familia era cunoscută cu numele Richter, desi erau români și numele lor era Dascălu. Pe Richter l-am cunoscut bine, fiindcă venea de multe ori la părinții mei și era un autodidact, se pricepea la orice, de la croitorie la mecanică. Mama lui știa de existența aurului, care era îngropat în grădină, lângă un nuc, dar nu i-a spus, fiindu-i teamă că Richter, care cam iubea răchia, ar putea fi slobod la gură. Așa că i-a spus nepotului unde e ascuns aurul. Nepotul, Nicolae Dascălu, care lucra la Reșița, într-o seară, la un chef într-un birt, ar fi afirmat: „Dacă mă enervați cumpăr combinatul!”

A doua zi a fost săltat de Securitate și dus la Sacoșu Mare, unde, după căutările făcute (se spune că securiștii au săpat și răscolit toată grădina), a fost găsit tezaurul, confiscat ulterior de către Securitate.

O altă legendă se referă la faptul că aurul ar fi fost adus din America, fiindcă niște strămoși de-ai lui Richter au fost în America, de unde, cică, s-au întors putrezi de bogați.

Oricum, dacă ne gândim bine, și varianta oficială poate fi încadrată tot la capitolul „legende”.

Ion Dascălu, un personaj de legendă

Ion Dascălu, Richter, cum era cunos-cut prin sat, a participat în cel de-al doilea război mondial și a ajuns până la gradul de maior. A făcut parte din armata lui Antonescu și a primit comanda unui batalion de infanteriști. În momentul încercurii armatei româ-ne la Odesa, a reușit, prin abilitățile sale, să iasă de sub încercuirea forțelor sovietice și să ajungă în țară. Pentru dezertare a fost condamnat la moarte, dar sentința nu a fost executată.

După 23 august 1944 a fost conside-rat erou de către noile autorități și s-a întors la Sacoșu Mare. Între 1946 și 1948, a falsificat documente oficiale și s-a prezentat în satele din jur ca împuternicit al statului să vândă păduri. A fost turnat la Miliție de către o rudă din sat, care era supărat că nu i-a vândut și lui o pădure. A făcut câțiva ani de pușcărie, iar după ce a fost eliberat a trăit în Sacoșu Mare.

Adevărul lui Nicolae Dascălu

Acum câțiva ani, eram la săcoșeanul Pălică Iuli, unde l-am cunoscut pe Nicolae Dascălu. Și consider că doar el este în măsură să ne spună cum a fost cu tezaurul de la Sacoșu Mare. A confirmat că știa de la bunica lui des-pre existența aurului, dar mai știa că trebuie păstrat secretul din cauza autorităților comuniste.

Prin anul 1961 s-a gândit, fiindcă era la modă, să-și pună dinți de aur. A luat o bucată de aur din tezaur și s-a dus la Lugoj, la medicul dentist Burghiu. Doctorul a anunțat Securitatea că a primit aur nemarcat și imediat Nicolae Dascălu a fost arestat de către Securitate. Bineînțeles că a urmat percheziția și descoperirea aurului. Tezaurul a fost confiscat, dar Nicolae Dascălu a declarat că erau mai multe obiecte decât au fost predate la Muzeul de Istorie din București.

După 1990, a încercat să-și recupereze aurul confiscat, dar fără niciun rezultat. Poate dacă era țigan ar fi primit aurul înapoi sau măcar o recompensă.

Oricum, Sacoșu Mare a intrat în istorie prin descoperirea, confiscarea unui tezaur de mare valoare istorică.

Bibliografie

– Ştefan Burda, „Tezaure de aur din România”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979.

– Liviu Mărghitan – Zece tezaure carpatine, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988.

– Remus Crețan, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006

– Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935

– Lungu, Gheorghe, Sacoşu-Mare, satul meu natal, Eurobit, Timişoara, 2008

Surse: enciclopediaromaniei.ro, ziarulnatiunea.ro, libertatea.ro

Foto 1 & 2: Casa familiei Richter, unde a fost găsit Tezaurul de la Sacoșu Mare.