Calculele hârtiei
Singurul trofeu care rămâne interzis pentru irealul Novak Djokovic este unul unic, aurul olimpic. Asta pentru că sârbul, etern număr 1 mondial, i-a cedat atunci când se aștepta și ne așteptam mai puțin argentinianului Juan Martin Del Potro. În primul tur la Jocurile Olimpice 2016, cu 6-7 (4), 6-7 (2), după două ore crâncene de tenis pe terenul complexului Rio Barra Olympic Park din Rio de Janeiro.
E adevărat, uriașul cu privirea blândă îl mai învinsese pe Nole cu 7-5, 6-4 în 2012, la J.O. de la Londra, pentru bronzul olimpic. Și era castigator în fața lui Federer în 2009 la U.S. Open, plus ocupant al locului patru mondial în ianuarie 2010. De data asta însă venea după trei operații la încheietura mâinii stângi, una în martie 2014, două în ianuarie 2015 şi iunie 2015. Iar adversarul său nu mai pierduse pe o suprafață hard din 2012 !! La Wimbledon, cu o lună în urmă, sud-americanul dăduse primul semnal de revenire, trecând (de pe poziția 165) de Wawrinka, numărul 5 mondial. Dar sârbul își spulberase toți adversarii în ultimul an, aproape fără replică. Djokovic era favorit clar în consecință. Colac peste pupăză, Juan Martin del Potro rămăsese blocat în lift 40 de minute în satul olimpic după o pană de curent, cu câteva ore înaintea meciului, fiind eliberat finalmente de handbaliștii din naționala Argentinei.
Show-ul. Și demnitatea unui mare campion
Nu l-am urmărit în direct, dar l-am vizionat înregistrat la câteva ore după ce s-a încheiat. Halucinant. Tornade de genul ăsta nu se pot povesti. Argentinianul și sârbul s-au prăvălit unul peste altul în valuri, fără menajamente. Mecanică, fizică, geometrie de clasă pe terenul unde vânătorul și vânatul au schimbat rolurile cu o ritmicitate debordantă. Cel mai bun jucător în defensivă din circuitul profesionist a fost de câteva ori bombardat cu o forță incredibilă, cu patruzeci și una de lovituri direct câștigătoare ! Iar campionul de nestăvilit, ofensivul Novak, n-a beneficiat nici măcar de o minge de break în toată partida ! Del Potro a fost impecabil exact când era mai mare nevoie, iar învinsul său ne-a făcut să-l iubim (din nou) cu declarația sa finală:
“Fără îndoială este una din cele mai grele înfrângeri din cariera mea. Delpo a fost mai bun și merită victoria, a arătat azi un tenis extraordinar. Sunt trist și dezamăgit, dar pe de altă parte sunt mândru că un bun prieten de-al meu care a suferit mult în acești ani s-a întors și joacă la un asemenea nivel.” După care s-a urcat în … autobuzul sportivilor și s-a întors printre conaționalii săi, în Satul Olimpic. Dostojanstvo – rețineți – așa i se spune demnității în sârbește.
Dan H. BRUDIU
Lasă un răspuns