Augustin BERCEAN
Nu știu dacă și vouă, dar mie a ajuns să-mi pută rău de tot a ’89 tot ceea ce s-a întâmplat zilele acestea prin țărișoara noastră. Seamănă izbitor de mult cu „filmul” văzut atunci de unii la televizor, dar în care chiar se murea pe bune. Și atunci, ca și acum, ai „noștri” s-au bătut cu ai „noștri”, supravegheați cu mare atenție de „agenturile străine”. Sper ca asemănările să rămână doar la acest nivel…
♦ M-am ferit zilele acestea ca dracu’ de tămâie în a-mi mai da cu părerea despre cine ar trebui votat (sau nu…), în turul II al alegerilor prezidențiale. Prea multă tensiune plutea în aer. Și bine am făcut, că uite, nu ar fi contat. Până la urmă, cam asta am făcut cu toții votând în primul tur: ne-am dat cu părerea. Că de votat, cu adevărat, n-am mai apucat.
♦ Unii, plini de flăcări strămoșești în piept și adepți ai ismelor, spun că aceste păreri nu au plăcut acolo unde ar fi trebuit să placă și de aceea s-a ajuns unde s-a ajuns. Alții, mai cu vederi globaliste și cu privirea îngăduitoare către apucăturile din vest, spun că „s-a făcut dreptate” și că „legea-i lege, nu-i tocmeală”.
♦ Cine are dreptate? Până una alta, este o decizie a Curții Constituționale a României, chiar dacă e controversată rău. De-a lungul timpului, au mai fost multe alte decizii ale acestei Curți la fel de… discutabile, dar pe care, până la urmă, mai cu bucurie în suflet, mai cu greață în stomac, le-am respectat…
♦ Dar cine este această Curte Constituțională? Conform legii 47/1992, „Curtea Constituțională a României este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de orice altă autoritate publică” care are „rol de garant al supremației constituției”. Așa că… asta e. Dacă ținem cât de cât la Consti-tuție, Stat de Drept etc., o acceptăm. Bine, nici nu cred că poți să faci altceva, fără să ți-o încasezi…
♦ Rezolvă această decizie a Curții Constituționale ceva? În afară de faptul că a anulat părerea de moment a milioane de români, nu prea văd ce. Dacă e s-o gândim de-a dreptul, ea doar pune pe pauză un deznodământ care, cu sau fără „sprijinul” unor „agenturi străine”, inevitabil se va întâmpla. Un deznodământ care reflectă, practic, nota de plată pentru cât a „investit” Statul Român, prin a lui clasă politică, în învățământ, cultură, în mediul social sau economic, în cei 35 de ani de guvernare democratică.
♦ Cert este că Statul Român are foarte multe explicații de dat. Din nou… Și nu doar la ce s-a întâmplat cu alegerile prezidențiale de anul acesta. Sunt multe alte întrebări care își așteaptă, de ani buni, răspunsurile. Căci nu peste noapte au apărut manipularea sau extremismul în România. Într-o formă sau alta, dacă este să vorbim pe șleau de „întâmplările” din ’89, ele au stat chiar la baza noii „democrații” românești.
♦ Eu zic că cel mai bine ar fi să rămânem calmi în toată povestea aceasta. Eventual să deschidem mai bine ochii și să tragem câteva „învățături”. Atât noi, ăștia, oamenii de rând, dar mai ales „ei”, „ăia”, politicienii. Poate le va da prin minte că a venit timpul să reprogrameze întreg sistemul politic. Că s-a învechit și el, săracu’, după ce a funcționat atâția ani în folosul strict al lor, ca o „mașinărie de vot” perfectă.
♦ În loc de concluzie, să vă spun o poveste: Un mare portar de fotbal al României, din anii ’50, povestea o întâmplare de la un meci, care mie, nu știu de ce, mi-a venit în cap când am auzit decizia Curții Constituționale de a repeta alegerile prezidențiale:
♦ La un meci de fotbal (care se juca undeva pe la începutul anilor 1950, când echipele de fotbal se mai deplasau cu trenul când jucau în deplasare), aproape de finalul meciului, arbitrul a acordat un penalty pentru echipa gazdă. Scorul era 0-0, deci era chiar un penalty important pentru rezultat și nu întâmplător acordat de arbitru gazdelor. Se execută lovitura și, printr-un reflex extraordinar, portarul echipei apără. Dar arbitrul fluieră repetarea loviturii, invocând un motiv oarecare. Se trage și a doua oară. Din nou, portarul apără. Arbitrul, imperturbabil, cere repetarea loviturii, prin invocarea aceluiași motiv… oarecare. Se trage și a treia oară și… portarul apără din nou! Foarte liniștit, arbitrul cere pentru a patra oară repetarea loviturii. Motivul? Același… Când să fie executată și a patra lovitură, de pe banca tehnică antrenorul echipei oaspete strigă la portar: „Ioane, lasă-i măi să dea gol, că pierdem trenul!”…
Lasă un răspuns