Profesorul Nicolae Streian: un „arbore” secular; un om care n-a trăit în zadar!

Remus V. GIORGIONI

Acum doi ani scriam despre dl profesor cu prilejul decernării titlului de Cetățean de Onoare al urbei. Și spuneam atunci că doi ani vor trece ca vântul-și-ca-gândul (ceea ce s-a și întâmplat…). Iar acum iată-ne la marele eveniment, care s-a sărbătorit în reședința familiei, în blocul de pe malul Timișului – puțin mai jos de Cinema Résidence, în prezența unor notabilități ale urbei. Primăria a fost reprezentată de vicele Adrian Serendan și șefa Direcției de Asistență Socială, dna Angela Uscat. Au mai fost reprezentanți ai presei, ai Bilbiotecii Municipale, ai Armatei (dl lt. col Romeo Dacian Buhai); ai Bisericii: preot militar Emanuel Gafița. Și, de bună seamă, fiul sărbătoritului, dl inginer IT Virgil Streian, actualmente timișorean.

Născut la Gladna Română – pe vremea aceea reședință de comună – pe 4 ianuarie 1924, dl Nicolae Streian este membru al unei familii destul de numeroase. (Aici însă trebuie să deschidem o paranteză… mare. Dl Streianu este născut în fapt pe 6 decembrie 1923, dar a fost  trecut în registrul de nașteri al Stării Civile cam după o lună. Trebuie să ținem cont de obiceiul negrăbit al autorităților statului din comunele țării, cât și de faptul că evenimentul astral s-a nimerit într-o lună aglomerată a oricărui an!) N-am numărat chiar toți descendenții familiei (cum am făcut-o în cazul precedentului sărbătorit, Petru Magina), dar am văzut pe pereții apartamentului numeroase poze de familie. La reuniunile de familie s-au adunat adesea circa 34 de nepoți – 73, dacă numărăm și strănepoții. (Eu însumi am fost coleg la Școala generală Fârdea cu nepoata Aurica, născută din mama Aneta, sora sărbătoritului.) Nicolae Streian a avut încă zece frați: șase băieți – cu dânsul șapte – și patru fete, născuți din părinții Romulus și Elena.

Localitatea Gladna Română (de curând prezentată în ziarul nostru) este situată la poalele Munților Poaiana Ruscă, între Gladna Montană și Zolt. După școala primară în satul natal, urmează liceul la Caransebeș – Școala Normală – și Facultatea de Matematică-Fizică la Cluj. După absolvirea liceului, cei de acolo doresc să-l rețină cadru didactic, spre a-l scuti de stagiul care trebuia înfăptuit ca învățător. Înainte de facultate își satisface stagiul militar la Școala militară Radna, alături de colegii săi participă la răboi, remarcându-se (sub conducerea comandantului școlii, colonelul Petrescu) în marea bătălie de la Păuliș.

Încorporat la frageda vârstă de 18 ani – pe când era elev în clasa a XI-a a Școlii Normale Caransebeș, a făcut armata la numita Școală de subofițeri în rezervă Infanterie. Astfel încât subunitatea lor de tineri abia instruiți ajunge să ia botezul focului în cadrul luptelor crâncene de la Păuliș, în septembrie 1944. Aici, în centrul comunei, există Monumentul Eroilor de la Păuliș, pe care este înscris și numele lui. Participarea la război i-a adus prestigiosul titlu de veteran de război, pe care îl poartă cu mândrie și cinste, fiind comemorat de oficialitățile militare în fiecare an. Patriotismul și religiozitatea familiei Streian răzbate inclusiv din numele date copiilor: Remus, Caius (cunoscutul cardiolog timișorean, vestit profesor și cardiolog de elită al țării); Victor, Titus, Livius. Iar Nicoae, se binecunoaște, e nume de sfânt. De aceea a și fost omagiat în repetate rânduri la Centrul de zi pentru persoane vârstnice „Sfântul Nicolae” de pe Anișoara Odeanu.

De patru ori „cetățean”. Cheia Orașului

Dl profesor activează timp de 11 ani – 1948-59 – ca profesor de Fizică la Liceul „Coriolan Brediceanu”, dar predă în paralel și la Școala de Fete „Iulia Hașdeu”. Iese la pensie la 60 de ani, în 1983, bucurându-se de o fastuoasă petrecere prilejuită de încetarea activității. Dar nici de atunci „nu l-a ținut locul”, cum se zice, dumnealui participând la multe manifestări culturale: lansări de carte, conferințe, evenimente. Tras la patru ace, costum și cravată, ca o persoană respectabilă ce este. Un eveniment la care a participat – poate unul din ultimele – a fost deschiderea Muzeului Bibliei în Casa Bredicenilor, cu prilejul Săptămânii Mari a anului 2021. Cel care îl cunoaștem de multă vreme (subsemnatul = consătean) ne amintim cu nostalgie de vremea când veteranul nostru încă mai putea fi văzut trăgând după dânsul un cărucior de piață: pe centru (Ceasul Electric), pe malul Timișului (Podul de Fier); sau traversând strada prin dreptul magazinului de covoare, întorcându-se din piață.

Dl profesor Streian este Cetățean de Onoare a trei localități bănățene: Mai întâi, al localității natale, Gladna Română, ordin emis în 13.12.2012;  al comunei Fârdea, de care aparține Gladna la ora actuală; al comunei Păuliș, față de care s-a remarcat în timpul Războiului Mondial. Iar din anul 2021 al municipiului Lugoj. Alături de numitele poze de familie, am văzut afișate în casa dlui Streian 40 de diplome: de onoare/excelență/fidelitate… Culminând cu brevetul unei decorații conferite de președintele Emil Constantinescu – prin care i se acordă „Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru servicii militare aduse statului român în timpul războiului.” Diplome oferite de prefecturile județelor Timiș și Arad, de primarul din Păuliș, ca veteran și erou de război (două semnate de un general de armată). În plus, dl Streian deține „Cheia Orașului”, primul dintre cei 44 de mii de lugojeni dotat cu un asemenea obiect fabulos!

În finalul acestui articol (un asemenea articol se scrie o dată la un secol!) îi dorim și noi dlui profesor tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, știindu-l noi om credincios, cu o bună educație religioasă în familie.

Și cu pregătire teologică, pe deasupra, pe care nu mai știm când sau în ce împrejurări a reușit să și-o facă, adăugând-o la un CV și așa încărcat și bogat. „O mie de ani fără reparație”, stimate domnule profesor, vă urăm și noi, echipa de Actuali!