Prioritățile Lugojului, orașul muzicii / Bunul-simț și spiritul civic

Constantin-T. STAN

Știrea privind iminenta punere în operă a proiectului ce prevede dublarea căii ferate care tranzitează Timișoara chiar prin inima sa, implicând diferite construcții și soluții tehnice anexă, cu riscul de a afecta esteticul ambiental, dar și confortul urbanistic, m-a bulversat. Mi-am amintit de năstrușnica intenție a vlădicii Lugojului în urmă cu câțiva ani, răsărită din „meandrele concretului”, de a construi un ditamai pod rutier în centrul Lugojului, lângă istoricul Pod de Fier, fără a consulta specialiștii în domeniu, dar, mai ales, fără a apela la un elementar bun-simț civic. În basme, ce-i drept, numeroși Feți-Frumoși, sprijiniți de zâne bune, ridică astfel de obiective pentru a ajunge la inima și favorurile unei Ilene Cosânzeana.

Nu e totdeauna necesar să ai înalte studii academice pentru a distinge răul de bine, negrul de alb, profesionalismul de impostură, Raiul de Iad. Am cunoscut oameni simpli care, intuitiv, rezolvau complicate ecuații, umilindu-și mai titrații parteneri. Îmi amintesc, în acest context, de  legendarele „Serate muzicale” ale lui Iosif Sava. Am fost uimit să constat, atunci, apetența unor oameni obișnuiți pentru excepționala emisiune concepută și moderată de regretatul muzician și realizator TV.

Sesizând, cu o uimitoare intuiție, că acolo se petrece ceva deosebit, înalt și valoros (un fel de Liturghie!), cei mai simpli oameni, sub aspect instituțional, rămâneau fixați, aproape țintuiți, minute bune în fața ecranelor, ascultând comentariile spumoase, profunde, dar nu savante, ale amfitrionului. Bizareria înălțării unui pod într-un loc total nepotrivit (ne amintim și de promisiunea electorală a primarului Bucureștilor, în urmă cu câțiva ani, care se oferea să construiască o autostradă ce urma să traverseze, printre nori, Capitala!) s-a risipit ca o ploaie trecătoare de vară, dar, realiști și neîncrezători în basme (citește „brașoave”), ne întrebăm încă ce s-o fi ales de fondul alocat studiilor de fezabilitate.

Bunul-simț (ce este altceva, în fond, consultarea publică?) ar trebui să fie prezent pretutindeni în agora, în viața socială și culturală, doar pentru unele detalii tehnice, profesionale, urmând a se face apel la specialiști.

Am consultat câțiva tineri, performanți arhitecți lugojeni, în privința bizarului proiect, primind drept răspuns zâmbete ironice și triste, amare clătinari ale capului, semne ale neîncrederii și scepticismului în fața unui proiect nereal, elaborat pompieristic și golit de conținut. Există o tendință generalizată în Occidentul civilizat de a elimina circulația rutieră din centrele civice, pentru a evita poluarea fonică și agresivitatea noxelor, protejând, astfel, sănătatea cetățenilor, dar și monumentele, care exprimă noblețe și tradiție. Pentru a încuraja turismul (la Lugoj fiind vorba de cel cultural), centrele civice trebuie redate în integralitate pietonilor.

Ce grotesc ar fi arătat centrul Lugojului, unde, potrivit aceleiași concepții, ar fi trebuit amenajat și un sens giratoriu. Probabil că, într-o primă etapă, sensul ar fi fost înalțat cu câțiva metri deasupra solului, apoi, edilii „sesizând” anomalia, ar fi urmat să mai risipească câteva mii bune de lei pentru a reface proiectul, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea sensurilor giratorii lugojene în ultimii ani, iar într-un final, având o sfântă revelație, s-ar fi gândit că rotonda sensului ar trebui să aibă și funcții estetice: gazon, aranjamente florale, arbuști ornamentali etc.

Or fi umblat, oare, aleșii lugojenilor prin centrele marilor aglomerări urbane din Occident, unde totul arată atât de armonios, sub același imperativ al bunului-simț? Evident că au străbătut numeroase căi din apusul Europei (inclusiv pe bani publici), dar se pare că nu s-au ales cu mare lucru. N-or fi fost atenți la peisaj, n-or fi priceput limbile de circulație sau, pur și simplu, nu au fost interesați de subiect, privind în vitrinele magazinelor luxoase și risipindu-și timpul la diferite recepții protocolare oferite de gazde.

Vremea când circulația de pe Podul de Fier va fi interzisă nu este departe. Sunt sigur că actualii edili concep deja, pe planșe – consiliați de tineri profesioniști în domeniu, entuziaști, pricepuți și cu privirea îndreptată spre viitor –, noua configurație urbanistică.

Lugojenii și turiștii străini vor putea circula de la un capăt la altul al vechii promenade, fără a fi agasați și înghesuiți de automobile, admirând arhitectura neobarocă a citadelei noastre, inspirând, poate, parfum de flori de magnolii.

Cândva, lugojenii poposeau în vestitele saloane ale unor localuri care trezesc și astăzi nostalgii, în prezent banale spații comerciale: cafenelele „Corso” și „Amigo”.

Europenii din vestul civilizat, revendicându-se din opulentul trecut și prețuindu-și tradițiile (inclusiv sub aspect urbanistic), le pun în valoare, sporindu-le anvergura și semnificațiile, și le dăruiesc privitorilor, tuturor iubitorilor de frumos. Din turism (inclusiv cel cultural), administrațiile locale pot câștiga miliarde (cum e cazul Parisului, vizitat, anual, de triplul polulației sale!), dar esențiale sunt și funcțiile estetice, istorice și educative ale ambientului citadin, prin care se transmit informații esențiale și se reconstituie un trecut încărcat de evenimente importante pentru istoria locală, factori esențiali pentru proiecția viitorului unei comunități ce împărtășește valorile europene.