Duminică, 13 august 2017, în organizarea Primăriei Ştiuca, a Şcolii cu clasele I-VIII Ştiuca, precum şi a Uniunii Ucrainenilor din România – filiala Timiş, sub sloganul „De la Maramureş la Ştiuca” 1967 – 2017 şi „De la Ebendorf la Ştiuca” 1787 – 2017, la Ştiuca a avut loc o dublă aniversare: 50 de ani de la venirea primilor ucraineni din ţinutul Maramureşului în această localitate şi 230 de ani de la întemeierea satului Ebendorf.
Cu acest prilej, la cochetul şi modernul Cămin Cultural Comunal, seria manifestărilor a început cu o masă rotundă, unde s-a făcut o scurtă incursiune în istorie, la care au participat cadre didactice, printre care şi directorul şcolii, primarul comunei, feţe bisericeşti, ş.a.
Primele consemnări despre acest sat datează din 1585 şi apar într-o sentinţă judecătorească referitoare la dreptul de proprietate asupra acestui teritoriu, numit Dâmboviţa. În anii 1786 -1787, coloniştii l-au numit Ebendorf. La 4 aprilie 1901, administraţia maghiară i-a dat satului denumirea de Csukas (Ciucaş), iar din 1919 satul este numit Ştiuca.
Împăratul Iosif al II-lea, printr-un decret dat la data de 21 septembrie, dispune colonizarea unor ţinuturi mai slab populate din Banat, între care este inclusă şi localitatea Ştiuca. În acel context, între anii 1786 – 1787, ia fiinţă localitatea Ebendof, ale cărei baze au fost puse de germani, urmaţi de colonişti din Luxemburg, Bavaria, Alsacia, Lorena, Slovacia, Franţa, Croaţia, Italia, Austria etc.
Germanii încep să-şi vândă casele, mutându-se la oraş, locul lor fiind luat de ucraineni. Primii ucraineni care au păşit pe aceste meleaguri sunt: Covaci Ivan, la numărul 102, în 1967 (conform registrului agricol din 1965-1970, aflat în arhiva primăriei). Ulterior, acesta s-a mutat în alt sat bănăţean. Au urmat, Beuca Mihai, în 1968, Miculaicusk Luca şi Benzar Mihai, în 1969, urmaţi în anul 1970 de Bohar Andrei şi Anişoreac Ioan, declanşându-se apoi „exodul”, Ştiuca devenind sat ucrainean.
Cum a fost posibil acest fenomen? Foarte simplu! Plecarea germanilor a oferit posibilitatea cumpărării de case de către ucraineni; familiile de ucraineni deja stabilite au facilitat cumpărarea de locuinţe de către neamuri; ucrainenii au venit cu familii numeroase; tinerii ucraineni au rămas în sat; în perioada postrevoluţionară, germanii au plecat masiv în Germania; ucrainenii au continuat să vină cumpărând locuinţele germanilor. Până în 1993, etnicii germani au părăsit aproape în totalitate satul.
La masa rotundă au participat şi dascălii Mariana şi Dan Fratuţescu, primii dascăli cu care au început şcoala copiii ucrainenilor. Primarul a înmânat şi diplome, și vreau să menţionez două: pe cea acordată singurului ucrainean în viaţă, dintre primii sosiţi pe meleagurile Ştiucăi. Este vorba de Mihai Benzar, sosit în Ştiuca în anul 1969, şi cea de a doua, înmânătă judokanului Ioan Dziţac, dublu campion naţinoal şi balcanic.
După ce masa rotundă a luat sfârşit, a fost dezvelită o placă comemorativă postată la intrarea în cămin, placă sfinţită de P. On. Ilie Albiciuc, protopop de Lugoj, în prezenţa altor preoţi din parohiile ucrainene învecinate, a deputatului Nicolae Miroslav Petreţchi, preşedintele UUR, Gheorghe Hleba, preşdinte UUR, filiala Timiş, Ioan Covaci, preşedinte UUR , filiala Lugoj, alţi oaspeţi însemnaţi şi enoriaşi.
După dezvelirea plăcii, sala căminului, deşi foarte mare, s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru numerosul public, avid de spectacole artistice de calitate. Şi au fost foarte multe momente artistice de calitate. S-au produs următoarele formaţii: Grupul vocal Ştiuca, Grupul vocal Lugoj, dirijat de Savana Albiciuc, Corul mixt „Glasurile ucrainene” din Caransebeş, Ansamblul de dansuri „Boldureanca” din Boldur, pregătit de prof. Dan Fratuţescu, grupurile vocale din Petroasa Mare – Timiş şi Târnova, judeţul Arad, precum şi Grupul de cântece şi dansuri ucrainene „Polianocika” din Poenile de Sub Munte – Maramureş. A fost un spectacol-maraton în care şi-au demonstrat talentul şi măiestria toţi artiştii participanţi. A fost o zi însemnată pentru Ştiuca, zi în care s-a scris o pagină de aur în istoria comunei.
Referindu-se la această măreaţă sărbătoare, Nicolae Miorslav Petreţchi, deputat în Parlamentul României şi preşedinte al UUR, ne-a declarat în exclusivitate:
„Astăzi, am sărbătorit 230 de ani de la înfiinţarea localităţii Ştiuca şi 50 de ani de la primele atestări ale etniei ucrainene în satul Ştiuca. Este o acţiune importantă pentru toţi ucrainenii din România, nu doar pentru cei de la Ştiuca şi în dubla mea calitate de deputat şi preşedinte al Uniunii Ucrainenilor din România (UUR), am avut onoarea să fiu prezent astăzi, aici. Mi-a părut bine că am văzut foarte mulţi ucraineni participând la această sărbătoare importantă pentru noi toţi, cu toate că în localitate se desfăşurau două nunţi. Ceea ce este foarte important pentru noi este faptul că în sală am observat foarte mulţi tineri, ceea ce denotă că, deși vorbim despre o localitate tânără şi având în vedere faptul că marea majoritate a populaţiei care trăieşte pe acste meleaguri este de etnie ucraineană şi aşa cum bine se ştie ucrainenii îşi păstrează cu sfinţenie tradiţiile, suntem siguri că aceşti minunaţi tineri vor ajunge să sărbătorească la fel cu celelalte localităţi unde trăiesc ucraineni, 780 de ani de la înfiinţare. Sperăm şă apucăm şi noi să fim în mijlocul lor şi să-i susţinem în acest demers”.
Primarul comunei Știuca, Vasile Bejerea a spus la rândul său:
„Astăzi, am avut un eveniment foarte important. Am sărbătorit 50 de ani de la venirea primilor ucraineni în localitatea Ştiuca, ucraineni care au luat locul etnicilor germani care au emigrat în Germania şi ca atare am început să ne constituim ca etnie ucraineană şi astăzi, în proporţie de 95% din populaţia ucraineană, care nu este mică, peste 1000 de locuitori din localitatea Ştiuca sunt de etnie ucraineană şi ca atare am găsit de cuviinţă şi frumos să sărbătorim 50 de ani şi să repetăm din 10 în 10 ani această sărbătoare. Ne-am integrat foarte bine şi consider că este un lucru bun şi un lucru foarte constructiv pentru societatea românească, pentru România, că oameni de mai multe etnii, germani, maghiari, români, ucraineni trăiesc într-o armonie perfectă.”
Mircea ANGHEL
Lasă un răspuns