Partide politice românești în interbelic (15) Sfatul obștesc despre găgăuții politici

Treburile obștești merg de-a-ndoaselea, iar progresul orașului nostru este paralizat. Duhurile necurate și avangarda cartoforilor blazați. Secături și alte specimene fac circ în fața autorităților noastre. Lucrurile se pot schimba dacă se va face schimbarea cu elemente competente. Potolirea patimilor politice, ciuntirea coarnelor tuturor găgăuților noștri.

Un lucru e cert: treburile obștești merg de-a-ndoaselea, iar progresul orașului nostru este paralizat din motive pe care toți le știm, dar nu vrem, nu suntem în stare sau din imbecilitate nu le schimbăm. Să facem o privire generală a stărilor de azi, pe orice cale, în orașul și județul nostru, dirijate de fiecare dintre noi, și vom vedea că din toată forța motrică a orașului și satelor noastre, prin excelență românești, nu iese nimic cuminte, folositor și exemplar. De la Prefectură, îngrijorată de finanțele-i știrbite, peste primării, administrația financiară, spital, licee, școli și alte instituțiuni până la cacofonia propagandei culturale, intrigată și nu propagată, din centru, ale reuniunilor culturale, muzicale și sportive, nimic nu se face în stil impunător. Casina, care trebuia să fie localul de întâlnire a tuturor românilor, care veneau să pună umărul la bunul mers al unei vieți normale de oraș civilizat, este lăcașul duhurilor necurate și al avangardei cartoforilor blazați.

Biserica? Loc de ceartă pentru băștinași, avenituri, secături și alte specimene, care fac circ în fața autorităților noastre. De presă și celelalte mijloace de afirmare și propagandă culturală ori națională nu mai amintesc, căci prea mare ar fi numărul tuturor pseudonimilor, care nu ies din inițialele X, Y, Z.

În astfel de împrejurări, nu-i mirare că ne-am gândit că lucrurile se pot schimba, dacă la timp și cu elemente competente se va face orientarea necesară de atitudini sau hotărâri, ca părerea bună, cinstită și folositoare să fie luată în seamă.

E vorba deci de potolirea patimilor politice, ciuntirea coarnelor tuturor găgăuților noștri, care, puși la punct, pot face treabă în interesul primordial ce trebuie să-l poarte fiecare român față de județ, comună, biserică și școală. Numai în acest fel vom ajunge demni de numele de lugojeni și numai atunci vom putea, și-n politica țării, chiar și-n lupta partidelor politice, să avem o conduită demnă și de folos țării. (Filaret Barbu, în „Răsunetul”, Lugoj, VII, 23, 1928)