Constantin-T. STAN
Tensiunea electorală a ajuns la cote maxime. Trăiești sentimentul că electorii nici nu beau, nici nu mănâncă și respiră doar prin pori, așteptând întronizarea Mesiei pe lumescul jilț de la Cotroceni.
Cei care au apucat să răsfoiască măcar Cartea Sfântă (tare mă tem că tinerii generațiilor viitoare nici măcar n-o vor mai păstra în bibliotecă) știu că Trimisul Domnului nu a venit călare pe un cal alb, înveșmântat într-o mantie strălucitoare poleită cu aur. A venit, sfântul salvator al păcatelor noastre, călare pe un asin, nu pe un armig arab focos, mâncător de tăciuni precum patrupedul lui Harap-Alb.
Ce-i drept, intrând în Ierusalim, simplu la vorbă și port, a fost întâmpinat prin ovații de muritorii de rând și slăvit cu mănunchiuri de frunze de finic. Nu a urmat academii, nu a purtat titlul de doctor și nu a participat la olimpiade.
Personajele actuale, unele caricaturale (scobitul în nas în public rămâne incalificabil), au stârnit un val de invective în spațiul public, au generat intoleranță și discordie socială cu o viscerală patimă. Mai lecturează oamenii o carte bună, mai îngaimă câteva versuri, mai fredonează un șlagăr sau mai psalmodiază vreo priceasnă?
Candidații promit multe, se afișează în mulțime alături de consoartă (inclusiv concubină) și progenituri și emit declarații sforăitoare sau dulcegării și fantasme electorale prin care să-i asigure pe votanți de iubirea lor necondiționată și eternă. Piața electorală a fost inundată de corteși, acei agenți electorali cu tradiție în interbelic (un fel de chibiți, ronțăitori de bomboane agricole, unii violenți, spirite gregare, troglodiți, veniți, parcă, din catacombele Evului Mediu timpuriu), care fac galerie și își spurcă, prin sudălmi agramate necenzurate, oponenții.
Ceea ce mi se pare mai grav, au apărut corteși și din rândul „intelighenției” (deștepții nației), care, fie mânați de interesul de a-i răsplăti pe cei galonați pentru sinecurile oferite, fie dintr-un mioritic exces de supușenie, se gudură pe lângă actualii și viitorii (speră ei) potențiali stăpâni.
Printre adulatorii cu ștaif, nume sonore (poeți, prozatori, dramaturgi, filozofi, artiști), figuri simandicoase, purtători de lavalieră și butoni la cămașa scrobită, dar și pufăitori din lulea, mai mult sau mai puțin bărboși, care detestă vulgul: oameni cu un statut social modest, o școlarizare precară (chiar dacă au sufletul curat), care-i fac pe cei cu dungă la pantaloni să strâmbe din nas. Într-un cuvânt, așa-zisa „prostime”. În anteriorul exercițiu electoral, deștepții eructau cu năduf aceleași îndemnuri. Lumea i-a crezut în mai multe rânduri, iar românii, blânzi și naivi, s-au așezat la coadă pentru a vota Alesul. Ultima oară, poporimea spera că sosise vremea lui Ferdinand al II-lea, trimis de pronie să salveze grădina Maicii Domnului. Dezamăgirea a fost uriașă, fiind vorba doar de un sas balcanic.
Există în momentul de față o rețea extinsă de indivizi nevolnici, puși pe căpătuială, numiți pe criterii clientelare sau de cumetrie, foști și actuali tămâietori ai șefilor mai mari, care conduc, acasă și aiurea, instituții ce reprezintă la cel mai înalt nivel România. Mă gândesc la Institutele Culturale Române din Occident, unde, în ultimii ani, cei care le diriguiesc s-au dat în stambă, afectând grav imaginea țării. Evident, cei de acolo trebuie să dovedească acum că își merită funcțiile și privilegiile, transformându-se în umili și penibili agenți electorali.
Noi, poporenii, suntem astăzi în așteptarea salvatorului nației, dar, așa cum spuneau câțiva analiști, importante nu sunt personajele, ci entitățile aflate, în umbră, în spatele lor. Acolo se fac jocurile, acolo se află maestrul pregătit pentru a regiza noi spectacole ale cabotinilor, mânuitorii de marionete prin infinite fire nevăzute. Adevărul e că nu poți fi manevrat decât dacă păcate mai vechi sau mai noi (eventual un dosar pus la naftalină de patrioticele servicii) te fac vulnerabil și, prin urmare, șantajabil.
Într-un recent videoclip l-am zărit pe unul dintre candi-dați rostind pe de rost Crezul și am fost oarecum impresionat. Să cunoști Crezul presupune educație sănătoasă în familie și o dimensiune spirituală superioară. Poate, toți candidații ar trebui să treacă de o asemenea probă.
Lasă un răspuns