Palatul Gaspáry și cafeneaua „Bristol”

Dan TIMARU

Cum transformă nepăsarea clădiri cu mare valoare arhitecturală și istorică în mormane de ruine

Clădiri care cândva  au fost adevărate bijuterii arhitecturale, astăzi au ajuns niște ruine. Mai mult, au devenit un pericol și pentru trecători. Clădirile se prăbuşesc fără ca autorităţile locale să facă ceva. Tencuiala cade, ţiglele zboară, pereţi scorojiţi și plini de crăpături parcă așteaptă un cutremur ca să la facă una cu pământul.

Statul avertizează proprietarii, inspectorii de la Poliția de Patrimoniu si cei de la Direcția de Cultură îi mai amendează, dar blestemul nepăsării lasă în urma lui mormane de moloz. În țara noastră nimic nu reușește mai plenar decât eșecul, iar noi asistăm într-o complicitate tacită la acest dezastru național.

Zilele trecute, un distins domn îmi atrăgea atenția des-pre starea jalnică în care se află imobilul de pe strada Oltului, la numărul 1.

Clădirea adăpostește câteva cabinete medicale private pe care proprietarii le-au renovat, dar mai mult nu pot face. Acoperișul și fațada poartă semnele timpului care a trecut peste acest imobil. Într-un articol semnat de Cristian-Oliviu Gaidoș, publicat în anul 2015 în Monitorul de Lugoj, acesta scria:

„Un reper arhitectural al Lugojului de altădată, care impresionează și astăzi trecătorul, deopotrivă prin masivitate și prin distribuția armonioasă a ornamentelor exterioare ale fațadelor, este imobilul din Str. Oltului, nr. 1, asemuit, încă, în memoria colectivă cu instituția „Policlinicii“, care a funcționat în incintă începând cu anul 1985. La începutul secolului XX, Lugojul, aflat într-un febril proces de urbanizare, cunoaște o remodelare structurală a spațiului central. Creșterea fondului construit este strâns legată de disponibilitatea unor parcele virgine rezultate din trasarea unor străzi noi. Un exemplu grăitor îl constituie inaugurarea, în 1910, a Străzii Palikucsevnyi – actuala Str. Oltului – pe terenul lui Petru Palikucsevny, membrul familiei nobiliare cu același nume, deținătoarea domeniilor Fârliug și Dezești.

Noua uliță facilita, astfel, legătura între Str. Cuza Vodă și Comuna din Paris, oferind loturi spațioase de construcție, avantaje care au plasat-o în topul celor mai râvnite străzi din oraș. Cele două capete de perspectivă ale străzii, văzute dinspre Str. Bisericii, au fost configurate prin ridicarea în partea stângă a Palatului Gaspary (Paul jr.), denumit după unul din cei trei copii ai cuplului Ștefania (n. Palik-Ucsevnyi) și Paul Gaspáry, pe locul vechiului han, cu renume îndoielnic, „La crucea albă“, în partea dreaptă fiind construită în 1912 – pe terenul viran unde poposeau circurile – clădirea filialei Băncii Austro-Ungare.

Edificiul proiectat de venerabilul arhitect al orașului, Oliver Podhradszky, compus din parter și două etaje, de formă patrulateră, prevăzut cu o curte interioară, încadrat în tipologia „Palat de închiriat“, denotă o compoziție stilistică aparte, subordonată funcției, în ton cu simplificările decorative emanate din evoluția arhitecturii Secession, de altfel, o fază incipientă a curentului interbelic cunoscut sub numele de Art Deco.

Cele două fațade ale imobilului, inegale ca dimensiuni, din cauza dispunerii spațiale longitudinale pe Str. Oltului, au fost echilibrate de Podhradszky, care a reușit în același timp să confere o dinamică volumului, pe de o parte prin ordonarea traveelor, delimitate fie de pilaștrii monumentali sau de coloane masive angajate cu capiteluri corintice – cum e cazul traveelor principale, surmontate de antablamente, care, în dreptul celui de-al doilea etaj, cuprind două balcoane de zidărie, pe cealaltă parte prin inserarea unor turnuri – extremitățile imobilului si colțul – terminate la nivelul acoperișului cu mici cupole hexagonale teșite. Decorația geometrică a fațadei are în prim-plan motivul tablei de șah, prezent în panourile ornamentale aflate în partea inferioară a ferestrelor etajului al doilea și la parapetele de piatră ale balcoanelor.

Imobilul a fost dat în folosință la începutul anului 1911, oferind, pe lângă locuințe confortabile de închiriat, un nou spațiu de loisir pentru lugojeni, situat la parter: cafeneaua „Bristol“. Localul, a cărui amenajare l-a costat pe Ungár Mauriciu, primul proprietar, suma de 60.000 coroane, a fost inaugurat în data de 1 martie 1911.

Interiorul cafenelei – imortalizat într-o carte poștală – denota eleganță: intrarea se realiza printr-un windfang prevăzut în partea superioară cu un orologiu, lumina, care pătrundea prin golurile mari ale ferestrelor, se reflecta în oglinzile de mari dimensiuni aflate în partea opusa a sălii; Atmosfera rafinată era susținută de chenarele ornamentale din stuc ce zugrăveau îngerași și nuduri feminine, lustrele în stil Art Nouveau, mult coborâte deasupra meselor cu scaune Thonet, pultul de lemn masiv cu vitrine de formă circulară, pe care erau expuse statuete de bronz înfățișând personaje de epocă călare etc.

Reputația bună a cafenelei „Bristol“, care a rezistat până în anul 1944, când a fost desființată, în locul ei fiind amenajat un restaurant al Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale, s-a datorat abilului cafegiu Sigismund Salomon.

Cu titlul de „cafenea de familie“, prin divertismentul oferit, lectura ziarelor, tombole și concerte cu lăutari țigani, stabilimentul – timp de trei decenii condus de Salomon Sig. – a reprezentat un loc de socializare si voie bună îndrăgit de lugojeni, fiind frecventat de burghezia locală printre care și funcționarii comitatului, organizați într-o asociație numită „Otthon“.

Demne de menționat sunt lucrările de feronerie executate de lăcătușul Toth Elék, astăzi pe cale de dispariție – rulourile de tablă ale vitrinelor de la parter. Gaspáry Paul a fost condamnat în 1936 la închisoare pentru un atac asupra unui funcționar al statului, clădirea fiind naționalizată în 1948. În timpul celui de-al doilea război mondial aici a funcționat un bordel, iar după 1950 un spital de copii, transformat în „Policlinică“ împreună cu imobilul alăturat în anul 1985.”

Aceasta este cartea de vizită a construcției despre care tocmai am făcut vorbire și care se degradează cu fiecare zi ce trece. Contactat de către ziarul Actualitatea, primarul Lugojului Claudiu Buciu a spus:

„Proprietarii clădirilor care nu înțeleg că au obligația de a repara și întreține clădirile care le aparțin vor fi amendați până vor înțelege acest lucru.”

În speranța că administrația orașului va reuși să instaureze ordinea și disciplina și în acest domeniu, sfătuim lugojenii ca, până atunci, să treacă cu grijă pe lângă rui-nele nepăsării noastre!