Pagină de istorie [short sport] Nume de suflet pentru Europa [short sport] Cu Poli, fără Poli

Pagină de istorie

La 4 decembrie 1921, acum 96 de ani,  Adunarea Generală a Societăţii Sportive Politehnica Timişoara a  dat oficial naştere clubului de fotbal Politehnica Timişoara. Acţiune precedată, cu un an mai devreme, de marele Traian Lalescu, matematicianul ce pusese bazele primului  club sportiv al studenţilor timişoreni. „O organizaţie de felul acesta  trebuie să fie reprezentanta  tuturor indivizilor de diferite naţiuni, de diferite religiuni şi din diferite regiuni şi vârste. Sportul e ceva ce aparţine oricărui individ care-şi dă seama de rostul său în societatea omenească” se specifica în discursul primului preşedinte, arhitectul Victor Vlad. Chiar aşa, scopul mişcării sportive depăşise încă din cele mai vechi timpuri aria jocului sau distracţiei, devenind nu doar o modalitate de educare a trupului, ci, important, a caracterelor şi spiritului de performanţă, odată cu fair-play-ul, solidaritatea şi respectarea adevăratelor valori.

Nume de suflet pentru Europa

Tinzând, în istoria sa, ca orice grupare sportivă respectabilă, la afirmarea din săli şi arene, Timişoara sportivă a produs frumoase şi importante modele, sportive, profesionale  şi de mare caracter. Oameni care, înainte de a câştiga titluri sau a stabili recorduri, au cucerit respectul tuturor susţinătorilor prin reala pasiune şi dăruire pentru sport. Un lucru perpetuat ulterior ca principiu de viaţă al recordmanilor bănăţeni ai Politehnicii, pentru care onoarea şi dragostea pentru culorile clubului n-au fost clişee de vocabular, ci realitatea care a dus la povestea neîntreruptă de aproape un secol a clubului elitelor tinere din Banat.

Mulţi dintre dumneavoastră au fost martori, restrângând discuţia la fotbal, la spectaculoasele episoade în care a noastră “Poli” a fost părtaşă la spectacole de gală în confruntările europene cu Celtic Glasgow, West Ham, Atletico Madrid, Sporting Lisabona, VFB Stuttgart, Real Madrid, Ajax Amsterdam, Anderlecht Bruxelles, Şahtior Doneţk sau Manchester City. Unele câştigate,altele nu, dar toate cu dar de a ne identifica, mândri, cu echipa-fanion a Banatului fotbalistic, una iubită şi respectată nu doar pe Bega şi Timiş. Cu o galerie entuziasmantă şi mereu entuziastă, model râvnit de toate omoloagele sale din întrecerea internă şi nu doar.

Cu Poli, fără Poli

Aţi spune că teoretizările din primul paragraf şi evocările celui de-al doilea devin desuete în ziua de astăzi, când interesele economice, politice şi, în consecinţă, banii care se investesc în grupările sportive de succes dictează ierarhiile şi determină recordurile. Adevărat, dar de la poveştile de mai sus şi până la dezolanta cifră de 20 de bilete vândute la meciul A.C.S. Poli Timişoara – Gaz Metan Mediaş din ultima etapă a Diviziei A la fotbal e cale lungă. 4 decembrie 2017:  lipsa de interes a spectatorilor şi chiar a unora dintre  combatanţii din teren au dus la o aniversare tristă a unei echipe fără identitate (chiar, ştie cineva unde o fi Poli a noastră ?), fără susţinerea financiară necesară la piaţa primei Ligi, aşa cum e ea şi, mai ales, fără suflet. În care ce a mai rămas din fosta echipă (jucători transferaţi la alte echipe, unii în litigii cu clubul, alţii cu bagajele pregătite de plecare)   încearcă să trăiască aproape exclusiv din fondurile provenite de la DigiSport Tv, singura miză, insuficientă şi aceasta. Ce-a mai rămas din ce ştiam ? Un cântec, poate: “Zi cu soare, fără soare, noi la Poli tot venim, să vedem meciul cel mare, vocile să ne unim…”

Dan H. BRUDIU