O datorie de onoare: omagierea celor ce s-au învrednicit pentru apărarea credinței și cultivarea valorilor naționale

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Constantin-T. STAN

Acum mai mulți ani am inițiat, împreună cu câțiva amici și colaboratori (regretații filologi Gheorghe Luchescu și Eugen Beltechi, lingvistul și filozoful Simion Dănilă, scriitorul Simion Todorescu), un proiect ce viza omagierea unor personalități culturale și ecleziastice provenite din mediul rural: montarea unor plăci memoriale (așa cum se obișnuiește în Occidentul civilizat), rostirea unor alocuțiuni prin care să se prezinte câteva repere biografice ale celor omagiați și invitarea intelectualilor satului, dar mai ales a elevilor, a tinerilor, cărora li s-ar putea oferi, astfel, câteva principii culturale și morale atât de necesare în zilele noastre tot mai maculate de zgura lumească a cotidianului.

Nu cu mult timp în urmă, aflându-mă, la Caransebeș, la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, am identificat (cu ajutorul muzeografei Laura Iova) registrul botezaților din satul Ciuta (comuna Obreja), unde am întâlnit numele vrednicului preot ortodox Ioan Nicorescu, fiu al satului, părintele artistului liric Laurian Nicorescu, fost solist (bariton) al Operei din Cluj, pianist și compozitor, un muzi-cian de o aleasă cultură, fost președinte, în interbelic, al Societății Academice Literare „Dacia Traiană” din Roma.

În anul 2008, la Jabăr (sat aparținător de comuna Boldur) s-a organizat un eveniment special (grație implicării fostului și actualului primar Constantin Stoi), prin care s-au readus în conștiința contemporanilor numele lui Ioan Nicorescu și cel al fiului său.

S-a montat, cu acel prilej, pe fosta casă parohială (în pre-zența descendenților), o placă memorială și s-a lansat un volum dedicat lui Laurian Nicorescu (1891-1935).

Anii au trecut, iar dorința mea de a cultiva memoria unor personalități care și-au dăruit viața nobilelor aspirații naționale s-a materializat prin generoasa implicare și binecuvântare a PS Lucian MIC, episcopul Caransebeșului, și aportul consilierului cultural arhimandrit dr. Casian Rușeț.

Ioan Nicorescu (28 I 1868, Ciuta – 19 I 1960, Lugoj), absolvent al Institutului Teologic din Caransebeş, a fost hirotonit ca preot la Jabăr (satul natal al avocatului memorandist Ștefan Petrovici), în 1890, de Episcopul Ioan Meţianu. Începând cu anul şcolar 1901-1902 şi până la finele anului şcolar 1903-1904 a activat ca profesor de cântare bisericească, ritual şi tipic la Şcoala Normală (Preparandia) şi Institutul Teologic Ortodox-Român din Arad (numit, oficial, de Episcopul Iosif Goldiş în 12/25 ianuarie 1902) şi administrator al Tipografiei Diecezane, fiind apoi hirotonit ca paroh al bisericii ortodoxe din Curtici.

În anul 1930 a revenit, ca paroh, în Jabăr.

La Arad a publicat (în două tomuri) Amvonul Bisericei Gr.-Ort. Române. Predici pentru toate duminecile, sărbătorile şi praznicele de preste an (Editura autorului, Tiparul Tipografiei Diecezane, Arad, 1902). În 1907 a reeditat, în caractere latine, Propovedaniile la îngropăciunea oamenilor morţi de Samuil Clain de Sad. A fost o prezenţă activă în revistele bisericeşti din Arad şi Caransebeş, cu articole, studii de patristică şi predici. Pentru atitudinea sa naţională şi promovarea ideilor unioniste a fost judecat şi condamnat, de Tabla Regească din Oradea Mare, sub acuzaţia de „agitaţie”, la trei luni de temniţă (pedeapsă ispăşită la Szeged) şi o amendă de 200 de coroane, după ce, în prealabil, obținuse achitarea din partea instanţei inferioare din Arad. În 1890 a refăcut vechiul cor bisericesc din Jabăr (fondat în 1880 de învăţătorul Traian Bratescu), iar peste câteva decenii, în 1936, cu doi ani înainte de pensionare, cu ajutorul învăţătorului Lucian Secoşan, a pus bazele unei noi reuniuni vocale.

Duminică, 7 iulie a.c., la biserica ortodoxă din satul Cuta, părintele paroh Florin Cilibia, organizatorul evenimentului, a oficiat un Te Deum și a târnosit placa memorială dezvelită pentru veșnica pomenire a unui chip-icoană al spiritualității ecleziastice ortodoxe românești bănățene. Binecuvântată fie-i memoria!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.