O datorie de onoare a lugojenilor: cinstirea marilor înaintași

Mesajul doamnei dr. Lia Vidu-Benkoczi transmis participanților la cea de-a III-a ediție a Zilei George Enescu și la Festivalul Coral Internațional „Ion Vidu” – Lugoj, 2016

Doamna dr. Lia Vidu-Benkoczi, nepoata marelui Vidu, este o persoană de vază a Lugojului, orașul său natal. Ochii Domniei Sale, de un albastru indefinit, aproape ireal, profund și misterios, mă duc cu gândul, ori de câte ori îi privesc, prin izbitoarea, neverosimila asemănare, la privirea senină, dar măreață a bunicului său.

Fiu de moț, demn, neînfricat, neîmblânzit, dar echilibrat în vorbă și faptă, Ion Vidu era un rebel. Un om care nu s-a ploconit niciodată, nu a practicat umilitorul sluj, devotat până la sacrificiu doar scumpului său ideal: cultivarea moștenirii culturale a românilor bănățeni și împlinirea marelui deziderat al unirii Banatului cu patria-mumă.

Am remarcat, în decursul deceniilor petrecute în fosta capitală culturală a românilor bănățeni, indiferența cu care sunt priviți, de cei ce dețin (tot mai periculos de stângaci) pâinea și cuțitul, cu mici, timide excepții, urmașii marilor personalități lugojene.

Sunt convins că nu e rea-voință, ci doar necunoaștere, suficiență, opacitate, superficialitate în descifrarea și asimilarea trecutului cultural local și o anumită impotență în a vibra și a se entuziasma în fața măreției artei. Entuziasm care este conferit de capacitatea de a emite judecăți de valoare privitoare la semnificația actului cultural, care se inoculează în intelect și suflet prin mijlocirea educației și instrucției  școlare.

Cu rare excepții, nepoata lui Ion Vidu, fiica venerabilului profesor bredicenist Vasile Popescu, un nume extrem de prețuit în istoria învățământului lugojean (deopotrivă talentat muzician), nu a fost onorată prin punerea în practică a unor firești, simple gesturi protocolare, care presupun minime eforturi pecuniare, inteligență și bunăvoință: invitarea de onoare la edițiile dedicate „doinitorului Banatului, omul celor mai dulci cântări românești”, elaborarea unor pliante, diplome, insigne, expoziții tematice, organizarea unor simpozioane și colocvii la marile ceasuri aniversare.

Ne gândim și acum, cu strângere de inimă, la totala impasibilitate cu care a fost întâmpinat, în 2013, irepetabilul, unicul moment aniversar al celor 150 de ani scurși de la nașterea lui Ion Vidu. Nicio reacție, nicio vibrație, nicio emoție în sufletele și conștiințele celor plătiți pentru a bifa, într-o agendă, fie și birocratic, momentele aniversare sau comemorative ale fostelor elite ale urbei, cele care reprezintă, emblematic, Lugojul actual.

Anul trecut ar fi trebuit comemorat Zeno Vancea (la 25 de ani de la trecerea la cele veșnice), actuala elită lugojeană având datoria să fie părtașă și la aniversarea celor 120 de ani de la nașterea „tenorului cu voce de aur”, Traian Grozăvescu.

„Soarta muzicii în școală se hotărăște”, postula D. G. Kiriac cu mai bine de un veac în urmă. Dacă școală nu e, nimic nu e, am adăuga noi, astăzi, în secolul XXI, când, treptat, dar implacabil, dispar, unul câte unul, simbolurile spiritualității românești, fixate, din timpuri imemoriale, în ancestralele noastre gene, plămădite sub vitregia vremurilor. Gene care ne definesc rostirea și rostuirea în leagănul dintotdeauna al ființei noastre, străbunul și inalienabilul plai mioritic.

Ca ecou la ultimele manifestări culturale din cetatea lui Vidu, oferim cititorilor mesajul doamnei dr. Lia Vidu-Benkoczi transmis participanților la cea de-a III-a ediție a manifestărilor dedicate patriarhului muzicii românești, George Enescu (Ziua George Enescu, manifestare circumscrisă celei de-a XXII-a ediții a Festivalului Coral Internațional „Ion Vidu”):

„Mulțumesc organizatorilor acestui valoros eveniment cultural și în mod special dlui prof. dr. Constantin-T. Stan pentru invitația pe care mi-au făcut-o de a fi prezentă la acest colocviu. Neputând participa fizic din anumite motive, mă simt datoare față de memoria bunicului meu, compozitorul Ion Vidu, să vă adresez câteva cuvinte de suflet.

Povestea vieții bunicului meu, Ion Vidu, precum și a personalităților care i-au intersectat viața, va fi dusă mai departe în acele locuri de pe planetă unde trăiesc copiii și nepoții mei, deci strănepoții lui Vidu, căci în urma lui a rămas o frumoasă familie, care nu-l va uita niciodată.

Nu l-am cunoscut personal pe bunicul meu, dar am trăit în atmosfera luminoasă și caldă iradiată de bunica mea, Sidonia, care i-a fost soție și care l-a iubit până la moarte. Prin ea, l-am cunoscut și pe marele maestru George Enescu, cel care a venit în casa noastră de cele mai multe ori când avea concerte la Lugoj.

George Enescu și Ion Vidu au fost două spirite puternice, care au contribuit pe căi proprii la consolidarea idealurilor culturale românești. Maestrul George Enescu venea cu drag și bucurie în casa noastră de pe malul Timișului. Era un om de o modestie proverbială, tăcut, liniștit, plin de înțelegere și compasiune față de semenii lui, un om care nu se despărțea niciodată de comoara vieții lui: VIOARA! Se simțea minunat în casa lui Vidu, alături de familia acestuia. Maica Savița, străbunica mea, o gospodină desăvârșită, se pregătea cu bucurie, emoție și cu multe bunătăți culinare să-l întâmpine pe maestrul Enescu atunci când poposea în casa noastră. De la poartă, cum intra în curte, maestrul Enescu, jovial, zâmbind, spunea: «Maico, azi ce bunătăți mi-ai făcut?» Se așeza la masă, iar pe un scăunel, alături de el, își punea vioara lui iubită, pe care o numea în glumă «soția mea».

În curtea noastră, plină de flori și arome de crini și regina nopții, timpul se scurgea, atunci, încet, calm și frumos. Stăteau de vorbă ore întregi, depănându-și amintirile și simțămintele lor pline de iubire pentru muzică și țară. Din cartea vieții lui Vidu, paginile legate de amiciția dintre bunicul meu și maestrul G. Enescu au o mare valoare sentimentală și un farmec deosebit. Asta și datorită faptului că Vidu l-a admirat și prețuit enorm pe marele maestru Enescu pentru talentul său ca violonist și compozitor, precum și pentru caracterul său de om, intelectual, patriot, cel care a reușit acum să ridice România, prin lumina forței sale interioare și prin muzica sa, la un nivel mondial.

Mulțumesc și pe această cale, astăzi, dlui prof. dr. Constantin-T. Stan pentru întreaga sa activitate culturală desfășurată la Lugoj și în țară și îl felicit din inimă cu prilejul lansării cărții George Enescu. Consonanțe bănățene.

În încheiere, vă doresc din tot sufletul, dumneavoastră și tuturor participanților la Festivalul Coral Internațional «Ion Vidu», ediția a XXII-a, precum și la Ziua George Enescu, ediția a III-a, multă sănătate, prosperitate și succes în continuare la ridicarea culturii, în general, precum și a muzicii și creației muzicale, în special, în Banat și în România. Sunt convinsă că, în Univers, sufletele personalităților, pe care le evocăm acum și întotdeauna, își pot continua în liniște și pace drumul lor spre infinit, împăcate că și-au făcut datoria pe Pământ.

Dr. Lia Vidu-Benkoczi, iulie 2016”

Constantin-T. STAN