Sâmbătă, 7 decembrie 1935, o delegație a municipiului Lugoj compusă din dr. Alexandru Bireescu, primarul municipiului, dr. Aurel Mihaescu (protopop), dr. Nicolae Brînzeu (canonic), prof. Virgil Simonescu (consilier comunal), dr. Titus Popovici și Al. Alexandrini (deputați), i-a înmânat lui Nicolae Titulescu, ministrul afacerilor externe, diploma de Cetățean de Onoare al orașului de pe Timiș (decizia Consiliului Municipal fusese emisă în iulie 1934). Prin alocuțiunea sa, primarul liberal al Lugojului a subliniat rațiunea care a stat la baza deciziei administrației publice lugojene: „Excelență, la 3 iulie 1933, printr-o magistrală acțiune, ați închis o cauză timp îndelungat deschisă, ați asigurat granițele noastre înspre Răsărit, dându-ne un sentiment de siguranță pentru soarta provinciei noastre de peste Prut. Excelența Voastră a știut că atâta timp cât granița noastră de la răsărit nu este asigurată, noi nu ne vom putea îndrepta privirile spre Apus, apusul hain din imediata noastră apropiere. Acum câteva zile, în răspunsul ce l-ați dat dlui G. Bethlen și Partidului Maghiar, ați amintit de cei 17 ani petrecuți de către Excelența Voastră în tranșeele păcii. Într-adevăr, datorită uneltirilor interesaților și fruntașilor de la Budapesta, pacea își are tranșeele ei. […] Excelență, Lugojul, acest bastion inexpugnabil al românismului din Banat, într-un elan, într-o însuflețire maximă, văzând realizarea consolidatoare de graniță a Excelenței Voastre, v-a proclamat Cetățean de Onoare al său. Delegația de față vă prezintă omagiile Lugojului și, prezentându-vă diploma, vă zice: «Să trăiți!»”.
„Diplomatul român a mulțumit călduros pentru cinstea ce i-a făcut-o Consiliul Municipal din Lugoj, arătându-și satisfacția pentru înțelegerea pe care delegația a exprimat-o privitor la politica externă ce a condus, și a declarat că găsește în cuvintele de înalt patriotism exprimate de delegație un imbold în plus pentru apărarea drepturilor imprescriptibile ale României.” (Răspunsul dlui Titulescu, în „Răsunetul”, XIV, 51, 1935, 2)
Diploma, realizată de pictorul academic Virgil Simonescu, profesor de desen la Liceul „Coriolan Brediceanu”, lucrată cu deosebită artă, ca un vechi hrisov domnesc, pe un suport din piele de câine (un unicat național la acea vreme!), era decorată, în cele patru laturi, cu stema orașului, imaginea Primăriei și cele două locașuri de cult reprezentative ale orașului, biserica ortodoxă și catedrala greco-catolică, care încadrau textul. O copie fotografică a diplomei fusese expusă în vitrina prăvăliei lui Aurel Popescu, comerciant din Piața Regina Maria, în apropierea vechii Primării (actualul sediu al Poliției) („Acțiunea”, II, 52, 1935, 2).
Un eveniment personal deosebit a întregit sentimentele de satisfacție artistică ale lui Virgil Simonescu: în 14 decembrie 1935, fiului său, profesorul Tuliu Simonescu, i s-a acordat titlul de doctor în chimie al Universității din Cluj – primul lugojean onorat cu acest titlu în chimie –, teza sa fiind publicată în același an la Leipzig.
Într-un articol publicat în coloanele periodicului local „Acțiunea” (II, 52, 1935, 3-4: Lugojul s-a cinstit pe sine), canonicul Nicolae Brînzeu sublinia semnificația evenimentului, primul de acest gen din istoria Lugojului: „Lugojul l-a proclamat pe dl Nicolae Titulescu Cetățean de Onoare. Prin aceasta, Lugojul s-a cinstit pe sine. Această cinste se răsfrânge însă asupra întregului Banat. Mai mult, Lugojul s-a dovedit din nou că înțelege să se mențină la aceeași înălțime de centru cultural românesc. […] Te avem, dle Titulescu, și ne bucurăm mult, nespus de mult. Te avem zid de neînvins, apărător unic al intereselor românești și ne mândrim că ești al nostru! Te avem și îți mărturisim sincer, românește, că și D-ta ne ai”.
Constantin-T. STAN
Lasă un răspuns