Muzicieni Lugojeni la Dresda (2) Pianista Hedda Klöss, licențiată la Musikhochschule din Dresda

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Charlotte Litsek

Constantin-T. STAN

Nu deținem date biografice despre pianista lugojeană Hedda Klöss, profesoară, în interbelic, la Conservatorul de Muzică din Lugoj, cu o prezență constantă pe scenele de concert lugojene și timișorene. Ca și în cazul violonistei Alice Hartmann-Janovitz, absolventă la Schola Cantorum din Paris (singurul muzician interpret bănățean absolvent al prestigioasei instituții – în componistică, cursurile pariziene au fost urmate de Vasile Ijac, părintele simfonismului bănățean), care, după câțiva ani petrecuți la catedra de vioară a Conservatorului lugojean, a dispărut ex abrupto din viața muzicală a locală), lucrurile s-au petrecut identic cu Hedda Klöss.

E posibil ca cele două profesoare și interprete să-și fi continuat cariera artistică sub egida unei instituții de specialitate din Occident. Am rămas cu speranța că, poate, un descendent ne va contacta cândva și ne va oferi detalii care să ne permită o cât de sumară reconstituire biografică. Dacă în privința violonistei lugojene nu s-a păstrat niciun instantaneu fotografic, imaginea Heddei ni s-a transmis grație unei fotografii realizate în 1935, în care este imortalizată alături de colegii săi, membrii corpului didactic al Conservatorului lugojean, și un grup de studenți.

Odată cu debutul anului şcolar 1933-1934 va fi adoptată o nouă denumire a Conservatorului local (fondat în 1929): Şcoala de Educaţie Muzicală „Ion Vidu” a Oraşului Lugoj, certificată prin decizia Ministerului Instrucţiunii cu nr. 14.557/1933. La clasa de coregrafie a fost numită prof. Charlotte Litsek, absolventă a unor cursuri superioare de dans artistic şi gimnastică ritmică la Dresda, la clasa profesoarelor Mary Wigmann şi Gret Palucea, şi Berlin, la clasa profesorului Trumpy.

A fost statuată structura instituţiei, prin constituirea a trei secţii: I. Muzică, II. Coregrafie şi III. Artă dramatică. Secţia I (Muzică) cuprindea clasele de pian, vioară, canto, instrumente de suflat, teorie-solfegii, cursuri de dirijat coral şi pentru fanfară, istoria muzicii (româneşti şi universale), folclor, compoziţie muzicală şi armonie. Secţia a II-a (Coregrafie) reunea clasele de dans ritmic (pentru copii şi începători), scene şi piese muzicale, balet, iar secţia a III-a (Artă dramatică) era constituită din clasa de dicţie şi noţiuni elementare de artă dramatică, elemente care erau predate în paralel cu lecţii speciale pentru perfecţionarea auzului şi a ritmului muzical.

Erau prevăzute şi cursuri serale, adresate coriştilor (începând cu data de 1 noiembrie 1933), cu scopul perfecţionării solfegistice şi a însuşirii unor noţiuni elementare de artă dramatică, precum şi cursuri dirijorale (desfăşurate pe o perioadă de trei luni, începând cu 1 noiembrie), absolvenţilor urmând să li se acorde, în final, certificate şcolare de absolvire şi diplome din partea Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat.

Scopul şcolii era „cultivarea auzului, trezirea şi stimularea forţelor de creaţiune, interpretare şi înţelegere a operelor de artă muzicală, coregrafie şi artă dramatică; […] dobândirea unei activităţi tehnice mijlocii, pregătind pe elevi spre a deveni elemente de propulsiune muzicală în viaţa satelor şi îndrumând pe cei cu aptitudini deosebite spre şcoli de învăţământ muzical-artistic mai înalt”.

Primele informații despre activitatea artistică a Heddei Klöss ne sunt transmise de presa lugojeană în septembrie 1932, când este consemnată participarea sa, cu Poloneza în sol diez minor şi Vals în mi minor de Chopin şi opusuri de Gustav Dumitru (Yawach Valse), la inaugurarea Creșei pentru copii (Vorstellung des Kinder-Tagesheims).

În 1935 este invitată la o manifestare artistică, organizată la Timișoara, dedicată sărbătoririi lui Bach şi Händel, iar în 1937 îl acompaniază pe baritonul Constantin Ursulescu (1906-1988 – pe placa memorială de pe casa natală a artistului liric lugojean, anul morții este consemnat eronat!).

Pianista lugojeană a fost prezentă și la evenimentul dezvelirii bustului lui Traian Grozăvescu (6 decembrie 1935), care a reunit principalele reuniuni corale lugojene, Orchestra Societăţii Filarmonice şi cea a Regimentului 17 Infanterie. Cu acest prilej a fost celebrată, printr-un concert festiv, noua denumire a Teatrului: Teatrul „Traian Grozăvescu”, după ce, temporar, instituția purtase numele lui Mihai Eminescu. Hedda Klöss l-a acompaniat pe tenorul Gheorghe Dippon (1896-1970), profesor la Conservatorul lugojean de la fondare, cu o specializare la Conservatorul „Monteverdi” din Milano.

Densa viață muzicală lugojeană în interbelic a oferit șansa afirmării tinerei pianiste (ca acompaniatoare) și cu prilejul concertului Orchestrei Filarmonice lugojene din 18 aprilie 1937, când au fost oferite publicului patru prime audiții: Răsunetul României de Ioan Vidu (solo tenor: prof. Vasile Popescu, ginerele lui Vidu), Pre Tine Te lăudăm din Liturghia lui Vidu, Trei poporale de Marţian Negrea şi Hop-cică de Filaret Barbu, pe versurile lui Constantin Miu-Lerca.

În același an, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la moartea lui Aurel C. Popovici,  a fost organizată o serbare comemorativă, pe scena Teatrului „Traian Grozăvescu”, sub auspiciile Sindicatului Ziariştilor Profesionişti şi ale principalelor societăţi culturale din Lugoj, Hedda Klöss continuând fructuoasa colaborare cu Gheorghe Dippon.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.