Mărturie cutremurătoare despre „Lagărul evreilor de la Lugoj” și persecuțiile la care au fost supuși

O mărturie a lui Tobias Schwager, intervievat de către Adriana Roșioru, la Lugoj, octombrie 2001, poate fi regăsită pe www.povestilesinagogilor.com. Schwager vorbește despre persecuțiile și antisemitismul pe care le-au suportat evreii la Lugoj. Unul dintre autorii acestora a fost nimeni altul decât legionarul Horia Sima.

Iată, mai jos, mărturia lui Tobias Schwager, pe care o regăsiți pe pagina Poveștile Sinagogilor, un proiect online inaugurat la sfârșitul anului trecut, care cuprinde povestea fiecăreia dintre cele 8 sinagogi din vestul țării și mai multe mărturii ale evreilor care au trăit în această parte a țării.

„Am o amintire foarte neplăcută, nu ştiu dacă e cazul să o spun… Ţin minte că, din nefericire, la acest liceu „Brediceanu” a fost profesor şi Horia Sima, care mergea din clasă-n clasă şi făcea propagandă antievreiască şi şovină.

Altceva aţi avut de suferit în perioada cât aţi fost elev?‍

Sigur, în perioada războiului exista numerus nullus pentru evrei. Toţi evreii au fost eliminaţi din şcolile de stat. Şi cadrele didactice dintre evrei şi părinţilor li s-a luat dreptul de a munci, li s-au luat brevetele, li s-au luat licenţele, a fost anulată toată viaţa evreiască. […] Perioada legionară a fost o perioadă cruntă pentru că evreilor li s-a interzis dreptul la viaţă: n-au avut dreptul să muncească, să iasă în stradă, doar în anumite ore, au fost excluşi din toate organizaţiile, instituţiile…, evreul, pur şi simplu, nu-şi avea rostul, existenţa.

‍‍Şi cum se trăia?‍

Se trăia într-o cruntă mizerie. Singurul sprijin ne-a fost Comunitatea. Totul a fost rechiziţionat şi-n timpul lor (al legionarilor) şi-n timpul războiului. Aşa că singura clădire evreiască, rămasă în picioare, a fost sinagoga. Sinagoga mică şi abatorul ritual au fost desfiinţate pentru a se construi o bucătărie celor care erau deportaţi din Darăbani la Lugoj. S-a transformat într-un lagăr, unde nu s-a putut intra, nu s-a putut ieşi. […]

Pe urmă, perioada în care am intrat la liceu a coincis şi cu perioada începerii holocaustului… Oamenii mari, nu doar evrei, mergeau la cafenele – cum era cafeneaua Bristol, a unui evreu. Sigur, evreii mergeau să frecventeze această cafenea, care era o cafenea de lux. Însă şi asta a fost naţionalizată de către Consiliul de Patronaj ( CNR ), a cărui patroană a fost soţia mareşalului Antonescu. Şi… era scris şi pe uşă: „Intrarea câinilor şi a jidanilor… strict interzisă”.

‍Ce a simţit Comunitatea?‍

…în curtea Comunităţii a fost organizat un lagăr pentru evrei, în special femei şi copii aduşi din Dărăbani. Bărbaţii lor erau duşi la muncă forţată, undeva prin Braşov, prin Olt, iar femeile şi copiii au fost înlagăruiţi la Lugoj şi întreţinuţi de Comunitate, după care au fost deportaţi în Transnistria şi puţini s-au reîntors.

‍‍Dar alţi evrei din Lugoj au fost deportaţi?‍

Au fost deportaţi destul de mulţi evrei adulţi – vreo 8 adulţi, iar apoi 4 tineri care au fost deportaţi în Transnistria ca presupuşi comunişti, în realitate neavând nici un fel de vină. Au fost împuşcaţi la Râbniţa în Transnistria.