Marii mici Uzoni şi „Biblioteca de afumături”

Remus V. GIORGIONI

…deschisă chiar şi publicului fără poftă de carte, pentru
satisfacerea papilelor gustative şi un suvenir comestibil…

Când am auzit prima dată de existenţa unei biblioteci „de afumături” mi-am imaginat nişte pereţi acoperiţi de rafturi în care să se afle bucăţi de slănină, şuncă, costiţă – toate tăiate la dimensiuni (de mărimea unei cărţi), iar pe cotor numele autorului: Claudiu Uzoni, reprezentantul de cinste al unei familii de gospodari adevăraţi care provin de la Vrani.  Şi m-am cugetat aşa: În situaţia actuală, când se închid „pe capete” librării şi biblioteci, unui reşiţean isteţ şi cu simţ artistic i-a venit o idee şugubăţ-genială: să-şi boteze magazinul alimentar după cum se vede mai sus.

Există pe lume tot felul de biblioteci, dar cea „de afumături” credem că e unică. Şi se înscrie cu brio printre obiectivele turistice sau de senzaţie ale municipiului Reşiţa: Muzeul locomotivelor, primul pod sudat din România, din Cartierul Stavila, primul pod nituit – Podul de la Vamă – cum avem noi în Lugoj centenarul Pod de fier. Iar dintre clădirile mai (din) vechi, de pe vremea când nu se ştia de supermarketuri, ar putea fi menţionat Magazinul Universal „Nera”, aflat astăzi într-o stare cam… discutabilă.

Firma „Tata Uzy & Sons…”
Micii cei-mai-mari şi gustul Copilăriei

Nu trebuie s-o iei chiar mot-a-mot, dragă cititorule, însă în realitate (pe româneşte) chiar aşa ar veni. Numele complet al firmei este BIBLIOTECA DE AFUMĂTURI, măcelărie-carmangerie, afacere de familie.

Să vedem însă cum s-a născut ideea unei asemenea afaceri familiale, care presupune şi un schimb de generaţii. De cele mai multe ori, comercianţii de azi au ceva antecedente: mai întâi a fost Uzoni Ioan, seniorul – Tata Uzy – , care şi-a început activitatea pe la 14 ani ca ucenic, vânzător, şef de magazin, iar după revoluţie s-a decis să se privatizeze. După câteva încercări nereuşite, s-a axat pe domeniul cărnii, devenind specialist în mititei.

Iar aşa cum în Piaţa noastră de vechituri excelau micii de Deva – tot la fel Tata Uzy prepara micii cei mai mari şi mai… tari (tare gustoşi), servindu-i cumpărătorilor de la Ocico-piaţ. De aici s-a născut şi ideea/marca „Marii mici Uzoni”, primul brend de firmă.

Dar adevăratul om cu idei, designerul firmei, este fiul, Claudiu, care a conceput împreună cu un specialist tapetul pentru pereţii magazinului, tapet care „ascunde” în peisaj mici capete de porc şi de viţel. Dar numai un observator atent poate remarca acest amănunt semnificativ. (La fel cum, doar dacă ridici ochii în sus, poţi observa nişte lustre ilustre, improvizate din mari lighene albe, strălucitoare, în loc de abajur.)

Aşa cum lăutarii cântă pe la nunţi, rugi, spectacole sau festivaluri, asigurând partea muzicală, familia Uzoni era activă cu partea alimentară: micii, grătarele, berea. (Iar asta îmi aduce mie aminte de o împrejurare de prin 2019, când, într-un parc din Los Angeles, de Ziua Naţională a României, fiul meu – ajutat şi de noi – a asigurat hrana pentru vreo 200 de români-americani, veniţi să sărbătorească acolo, ca într-un colţ de Ţară, sărbătoarea de acasă.) Aceasta, cu familia Uzoni, s-a repetat ani la rând la zilele oraşului, Parada Retro, 1 Mai etc., până când, în 2010, au deschis magazinul propriu. Iar din 2016, când tata Ioan s-a retras din afacere, cei doi băieţi au preluat magazinul, valorificând întreaga experienţă a tatălui, devenită patrimoniu familial.

De-a lungul timpului, membrii casei Uzoni au devenit asociaţi la diferite activităţi social-culturale (sponsori la faimoasa C.S.M.), la un Întâi Mai au organizat acţiunea „1 Mai – gril la Azil”, servindu-i cu bunătăţi, cum n-au mai mâncat ei niciodată, pe toţi pensionarii aflaţi acolo. Au urmat în mod firesc şi premiile, dintre care cel mai cu semnificaţie a fost „Cei mai buni cârnaţi din Banat”, primit la 29 mai 2015 la Timişoara. Concursul a fost organizat de ziarul „Banater Zeitung” şi au participat 30 de firme de profil din trei judeţe: Timiş, Arad şi Caraş-Severin. Scopul primordial al acestor ieşiri „în peisaj” a fost să se facă cunoscuţi şi în afara „graniţei” muncipiului Reşiţa.

Afumăturile, o mare poveste: afumături de poveste şi cârnaţi cu dragoste…

Reţetele originale nu se prea… vând: luaţi exemplu numai de la prietenul nostru Gyuri Oniga, care spune aşa: eu am citit-o o dată, iar apoi am înghiţit hârtia! (Aici trebuie să ne oprim puţin spre a menţiona că lugojeanul nostru, dl Oniga, a fost ghidul „expediţiei” prin marele municipiu de pe Bârzava. Trebuie să spunem apăsat, de asemenea, că marţi, 7 iunie, orele 20.30, concetăţeanul nostru a fost – a câta oară? – invitat la emisiunea „Călător fără bilet” a televiziunii reşiţene.)

Ce putem noi să vă divulgăm este că se folosesc reţete şi metode tradiţionale din Banatul Montan – vasăzică de sute de ani. În descrierea sortimentelor am remarcat simţul poetic al patronului, Claudiu Uzoni, care se exprimă cam în următorii termeni, despre şpaisul bunicilor în care atârnau „deasupra cănţilor cu pecină în untură galbenă, la odihnă, slăninile, şuncile, „peştii afumaţi” sau metri (întregi) de cârnaţi somnoroşi…” (sublinierile ne aparţin). În mare, cam acestea sunt şi sortimentele pe care firma le oferă astăzi – zilnic – spre vânzare. „Reţetele nu sunt nici un secret, dragostea pe care o punem noi în cârnaţi face diferenţa”, accentuează dl Claudiu.

E necesar doar să menţionăm că se practică afumarea caldă (3-4 ore) cu lemn de fag, acoperit cu rumeguş, sărarea cărnii făcându-se pe uscat. „Nu suntem cei mai buni, dar încercăm să promovăm calitatea regional-tradi-ţională într-o lume plină de falsuri, arome artificiale şi E-uri”, scrie dl Claudiu Uzoni în ziarul-reclamă, cel care constituie de fapt hârtia de împachetat marfa: o foiţă cretată şi goală pe interior, fără nici un pericol de contaminare cu plumbul din industria tipăriturilor (pe care le imită inteligent şi cu skepsis).

Prăvălia faină – botezată „Şpais”, cu bucatele ei manufacturate şi vinurile minunate

În anul 2018, cu ocazia unei renovări, magazinul şi-a tras şi o anexă, botezată ŞPAIS, Prăvălie faină, în care am descoperit de toate. Din dorinţa de a diversifica „biblioteca” noastră – ne spune Claudiu – am simţit imboldul de a deschide o prăvălie care să ofere bucate manufacturate, achiziţionate de la mici producători autorizaţi. Dar iată câteva din produsele cele mai deosebite, oferite: ulei presat la rece, din diverse soiuri de seminţe, dulceţuri rafinate dintr-o gamă variată de fructe (ba chiar din ardei iute…), bureţi muraţi, siropuri naturale. Vinuri adevărate, produse lactate, caşcaval maturat, unt de casă, brânzeturi-specialităţi. (Dar n-am să-ţi divulg eu toate secretele pe care le ştiu, cititorule, că te-ai cam lenevit. Aşa că… apucă-te de citit. Iar dacă n-ai chef de citit cărţi, du-te la răsfoit… „Biblioteca de afumături” reşiţeană.)

…Sau – de ce să nu folosesc eu prilejul! – du-te la un alt Claudiu, în California (Claudiu Giorgioni) şi vizitează firma „Goodies in the Pantry”, fiindcă „pantry” înseamnă acelaşi lucru: cămară sau şpais de bucătărie. Dar pentru asta va trebui să străbaţi continentul, iar apoi, făcându-ţi vânt, să sari peste „Şanţ”, un şanţ de câteva mii de kilometri.

Aşa că…, tot mai aproape este Răşâţa noastră: la îndemână şi are de toate. Nu sunt ele (chiar) gratis: vasăzică preţuri bune şi adecvate, dar sunt numai bunătăţi, aşa că eşti scutit de a te mai chinui să creşti un porc propriu. Iar cel care vă vorbeşte o spune în cunoştinţă de cauză (veni – vidi – vici…); vasăzică, la propriu.

1. Ce am mai remarcat eu acolo – în prăvălia din stânga „bibliotecii”, botezată Şpais, au fost nişte halbe ceramice personalizate, incripţionate Reşiţa; mi s-a spus că sunt opera unui mic producător de la Deva care, înainte de a le introduce în cuptor, le vopseşte de mână pe fiecare în altă nuanţă. Aviz amatorilor (de bere – şi alte produse, realizate artizanal!).