Constantin-T. STAN
Mi-au rămas adânc întipărite în percepția auditivă, chiar și acum, la aproape 35 de ani de la evenimentele încă neelucidate (pentru poporime) din decembrie 1989, cuvintele pateticei chemări, rostite, cu accente isterice, la postul național de radio: „O coloană de câteva mii de teroriști arabi înarmați se îndreaptă spre sediul Radiodifuziunii. Români, ieșiți cu ce aveți la îndemână pentru apărarea instituției! Șoferi, veniți cu autobasculante încărcate cu beton și blocați accesul!”
Niciun terorist, arab sau autohton, nu a fost depistat vreodată, dar ideea a prins și a făcut istorie. Ceva asemănător s-a întâmplat și la Aeroportul de la Otopeni, tot în tenebrosul ’89, unde nevinovați tineri recruți au fost trimiși la moarte, poate pentru a justifica pretinsul atac al unor grupări teroriste, care, chipurile, doreau să înăbușe mișcarea revoluționară și a legitima, astfel, Revoluția poporului de la orașe și sate. Pe vremea respectivă nu apăruseră trolii și boții, grădina Maicii Domnului nu era atacată cibernetic, așa că trebuia inventat ceva aflat în panoplia celor obișnuiți să dirijeze masele. De ce au trebuit să moară, doar în România, tineri nevinovați, în contrast cu ceea ce s-a întâmplat în Bulgaria, Cehoslovacia sau fostul RDG?
Astăzi, serviciile („organele”) au privit liniștite la desfășu-rarea procesului electoral (un adevărat război de uzură între „deștepți” și „proști”), nefiind identificate (semnalate) probleme în CV-urile candidaților.
Bruscamente, după validarea turului I, o renumărare eșu-ată a voturilor (când, inexplicabil, s-a renunțat la numărarea buletinelor românilor din Diaspora) – într-o evidentă disperată încercare de a-l plasa pe un anumit candidat pe un loc ce i-ar fi permis calificarea în finala electorală –, a apărut o problemă existențială.
Dintr-o dată, pericolul răsăritean, clamat cu istericale de către unul dintre candidați (care părea că instigă la război), întreținut de unele televiziuni obediente față de oricine ar avea șanse să ajungă în fruntea bucatelor, a declanșat alarma pe unitate.
Au fost răspândite, cu viteza luminii, informații despre troli și boți, atacuri cibernetice în valuri (precum roiurile de drone), care durau de ceva vreme fără ca noi să le sesizăm, ca și cum serviciile ar fi zăcut în amorțire hipnotică în ultimele săptămâni. Probabil că se va face curățenie, așa cum se pare că s-a dorit, în rândul celor ce nu au vegheat, cu vigilență revoluționară, la respingerea din timp a mișeleștilor atacuri. E momentul să se planteze oameni noi acolo, care să reprezinte interesele noii clase politice ce se vrea legitimată. Totuși, ar trebui să ne imaginăm care e percepția poporimii asupra pericolelor invocate, venite dinspre stepele Orientului.
Stați de vorbă cu badea Gheorghe și cu doda Ana și veți afla cum privesc ei, bieți poporeni „proști”, lucrurile.
Ca o replică la atacul „teroriștilor” arabi, astăzi ni se prezintă, cu lux de amănunte, atacul unui vajnic mercenar, susținător din umbră al unui anumit candidat (căruia i se găsesc, în avalanșă, „bube” ce, într-un final, îl vor face neeligibil), care ar fi preconizat organizarea unor manifestări în măsură să tulbure liniștea publică și, ca un climax, să conducă la o lovitură de stat.
Periculosul individ, fost luptător în Legiunea Străină (instituție franceză, adică occidentală), ar fi transportat în Congo, în ultimul timp, cu o duzină de curse aviatice, mii de luptători, deținând în România depozite de arme și alte materiale cu regim special. Nu a trezit individul nimănui dintre cei abilitați vreo suspiciune? Se pare că în timp ce românașii camionagii stăteau la coadă în vămi, mercenarii zburau într-o veselie în Congo, iar șefii lor aprovizionau liniștiți depozitele cu arme și explozibili. Va răspunde cineva pentru această bizară stare de lucruri, față de care cei îndrituiți nu au luat la timp atitudine și măsuri?
Dumnezeu ne-a ferit, în al 24-lea ceas, de Ucigă-l-Toaca, trimis incognito de urmașii lui Rasputin, iar salvatorii (invariabil aleși în ultimele decenii) ne vor ocroti cu părintească grijă. Magazinele nu își vor mai goli rafturile doldora, prețurile vor scădea, salariile și pensiile vor crește, Europa va continua să ne finanțeze nerambursabil, băncile (cu capital străin) vor promova aceeași politică, marile corporații își vor desăvârși planul de exploatare intensivă a bogățiilor concesionate ale subsolului, sporindu-și înmiit profiturile, iar verzișorii vor fi depuși în băncile-mamă din Occident.
Fără să ne dăm seama, am trecut într-o nouă etapă din zbuciumata epocă postrevoluționară: „proștii”, mulți și inocenți, naivi și opaci la realitățile înconjurătoare, vor trebui să accepte fără să se împotrivească (adică fără să cârtească) directivele „deștepților” nației (jurnaliști deontologi, rafinați oameni de cultură, politicieni cu ștaif), care știu ei mai bine ce e potrivit pentru noi. Vom asculta cu supușenie învățăturile lor și vom paște liniștiți, impasibili, ca o gloată bezmetică, iarba verde de acasă.
Lasă un răspuns