Mare bătălie de tancuri de pe teritoriul României, 1944

Ofensivă germano-ungară, octombrie 1944. Abia se luminase de ziuă şi, în dreapta noastră, în fâşiile de apărare ale Diviziei Tudor Vladimirescu şi Diviziei 337 Infanterie sovietice forţe puternice hitleriste şi horthyste, sprijinite de multă artilerie, de numeroase tancuri şi avioane, au trecut la o ofensivă de mare amploare în zona Oradea. Cele două divizii încercau cu disperare să ţină piept puhoiului vrăjmaş. Sute de ostaşi români şi sovietici au căzut în aceste lupte sângeroase. În fruntea vitejilor a căzut locotenent-colonel Ion Buzoianu, comandantul Regimentului 2 Infanterie, iar colonelul Iacob Teclu, şeful de stat major al D.T.V., a fost grav rănit. Sub presiunea inamică, unităţile D.T.V. au fost silite să se replieze spre zona păduroasă. Alte unităţi inamice, însoţite de tancuri, atacară la stânga D.T.V., pătrunzând  spre Hidişelul de Jos. Deodată îşi făcură apariţia avioanele germane care începură să mitralieze de la joasă înălţime unităţile noastre care se retrăgeau, bombardând apoi trenurile regimentare ale diviziei, ucigând un mare număr de cai şi incendiind căruţele cu materiale. Între timp, inamicul a atacat divizia mea, vânătorii rezistând cu îndârjire pe poziţii iar tunurile antitanc sovietice au tras până au terminat muniţia.

În cele din urmă, sub presiunea tancurilor inamice, batalioanele diviziei au fost obligate să se retragă până la un canal lat de 4 m, plin cu apă, unde tancurile inamice s-au oprit. În ziua de 2 octombrie, D.3 M. a trecut la atac, fiind sprijinită de două brigăzi de tancuri sovietice (200 tancuri). În zona satului Bicaciu, pământul se cutremura. Uruitul motoarelor tancurilor sovietice îţi lua auzul. Vânătorii nu avuseseră prilejul să lupte încadraţi de atâtea tancuri. Inamicul opunea o rezistenţă îndârjită tancurilor sovietice folosind câmpuri de mine şi tancuri îngropate. Cu pierderi grele, tancurile sovietice au rupt apărarea pătrunzând în adâncimea acesteia.

În acel moment s-a declanşat un contraatac cu tancuri german care a mărit intensitatea luptei. Tancurile sovietice, în loc să treacă la apărare, au pornit la atac. Se izbeau tanc cu tanc într-un zgomot surd. Tancurile lovite din ambele tabere erau numai fum, mormane de oţel, iar mulţi servanţi carbonizaţi. După lupte, brigăzile de tancuri sovietice au primit alte misiuni. A doua zi, inamicul a reluat atacul sprijinit de tancuri. Vânătorii împreună cu artileria antitanc sovietică a respins cu hotărâre atacul. A treia zi, inamicul a atacat de două ori cu tancuri şi infanterie reuşind să pătrundă în poziţiile Batalioanelor 11 şi 12 Vânători (B.12 V.M. a fost în Lugoj, 1928-1934, fiind comandat de Lt. col. Tocineanu – n.n.) şi tot de două ori au fost scoşi din poziţie. Eliberarea Oradei. În ziua de 9 octombrie, am fost chemat la comandantul C.33 A. sovietic unde s-a discutat planul  pentru eliberarea Oradei. Atacul a fost proiectat pentru 11 octombrie cu participarea marilor unităţi ale corpului: D.3 M., D.T.V., D.337 I. sov. şi Bg.6 Mc.Gdă. sov. Divizia 3 Munte a primit în sprijin două regimente antitanc sovietice având misiunea să acţioneze la vest de Oradea, Divizia Tudor Vladimirescu pe direcţia oraşului, iar D.337 I. sov. spre marginea de est a oraşului. Astfel, în dimineaţa zilei de 11 octombrie 1944, după o scurtă pregătire de artilerie, cele trei divizii au pornit la atac. Între timp, unităţile de tancuri şi cavalerie ale Grupului Hipomecanizat ale generalului sovietic Pliev, au executat o manevră de învăluire a oraşului pe la nord. Ameninţat cu încercuirea, inamicul (Divizia 7 Infanterie germană şi 4 Infanterie ungară) a fost silit să se retragă.

Divizia Tudor Vladimirescu a  pătruns în oraş, angajând lupte de stradă cu ultimele rezistenţe inamice. În seara zilei de 12 octombrie, D.3 M. a ajuns pe Crişul Repede la vest de oraş, făcând joncţiunea cu trupele sovietice din Grupul Pliev, desăvârşind astfel încercuirea Oradei. Pentru inamic pierderea Oradei a fost o grea lovitură. Peste câteva zile am trecut în Ungaria unde am participat la Bătălia pentru Debreţin. (V.H.)

Foto: General-locotenent veteran de război Leonard Mociulschi (n.1879-d.1979, la 90 de ani)