Macheta neputinței

Augustin BERCEAN

Nu voi scrie în acest articol despre construirea sensului giratoriu de pe Centura ocolitoare a orașului, de la intersecția cu drumul spre Tapia. Acela este un subiect mult prea serios pentru a fi tratat în glumă. Acolo va fi despre interese imobiliare, despre terenuri donate, informații false făcute publice cu ajutorul unei părți a presei, acuze de omucidere la adresa consilierilor locali din opoziție etc. … Azi voi scrie strict despre machete și efectul lor magic în conștiința omenirii.

Adevărul e că nu am mai râs de foarte mult timp citind articole care se doreau serioase. E adevărat, nici nu mai fac revista presei, ca pe timpuri, motiv pentru care nu mai citesc chiar tot ce apare în Lugoj. De aceea și șansele de a găsi unul de acest gen, care să mă binedispună, au devenit foarte mici.

Poate că nu le-aș fi citit nici pe acestea, dar noroc cu ideea celor de la o multinațională din oraș.

Aceștia au amplasat pe un câmp lângă un drum public o machetă după o mașină a poliției, care a reușit să atragă atenția nu doar șoferilor, ci și mie. Așa că, unde am văzut poze cu ea, am citit și articolul aferent. Și uite așa m-am amuzat eu o zi întreagă…

Din câte am înțeles din explicațiile semnatarilor articolelor, se pare că șoferii vitezomani care tranzitează aceea intersecție de pe Centura ocolitoare, la vederea machetei respective, care imită o mașină a poliției la scară de 1/1, intră în fibrilații, motiv pentru care „pișcă” pedala de frână.

Și tot de la ei citire, aflu că experimentul are un succes remarcabil, făcând aproape uitată necesitatea construirii unui sens giratoriu în zonă.

Pornind de la aceste informații, într-o pauză de râs, mi-a venit o idee: ce ar fi dacă orașul s-ar umple de machete? Că, slavă Domnului, la fel ca acel sens giratoriu, orașul e plin de lucrări promise și neefectuate…

E adevărat, actuala administrație ar trebui să scoată din buzunar ceva bani pentru a le achiziționa, dar dacă tot și-a permis să cumpere două mașinuțe de măturat stradal și trei mototriciclete de strâns gunoiul din pubele, sigur va găsi surse de finanțare și pentru ele. Doar să nu fie din fonduri europene, că atunci kaput! Nu o să vedem niciun ban. Rămânem doar cu desenele lor, care vor fi, cred, frumoase rău, publicate prin ziare și prin site-uri de știri.

După părerea mea, unul dintre cele mai importante locuri unde ar fi nevoie să fie instalată o astfel de machetă ar fi Centrul orașului. Sunt convins că cetățenii care trec prin zonă s-ar binedispune la vederea ei, uitând să mai bombănească cuvinte nu tocmai ortodoxe la adresa celor care trebuiau să facă acel loc frumos.

Dacă ar fi și la scară de 1/1, nu ar mai observa nimeni halul în care arată acel spațiu ultracentral. Toți ochii ar sta pironiți pe machetă. Așa mare, ea va avea efect și asupra trecătorilor de pe întregul Corso. Ce nebunie ar fi! Toată lumea ar reîncepe să „dea o talpă” pe Corso, ca pe vremuri, de la Ceasul electric până la Gară…

O altă machetă aș pune-o la Ștrand. Și tot la scară de 1/1. Acolo aș picta un ștrand așa de frumos, de s-ar răcori instant toți lugojenii care s-ar uita la ea, pe timp de caniculă. Și ăia micii ar învăța pe loc să înoate, chiar dacă nu le mai folosește la nimic, în ziua de azi, în Lugoj. Și fiind tot așa mare ca aia de pe centru, sigur va fi văzută și de cei care locuiesc pe lângă Insula din Cotu Mic. Ce bine le-ar prinde și lor. Că s-au săturat să tot stea cu privirea ațintită la ruinele de pe insulă. Ar vedea și ei cum arată un ștrand adevărat.

Dar cea mai importantă machetă aș monta-o la Primărie. Una mare de tot, poate mai mare de 1/1. Una care să fie văzută de toți lugojenii. Pe ea aș desena niște persoane care știu să administreze un oraș.

Va fi cam greu să li se facă și chipul, că nu prea am avut modele de acestea vreodată pe aici. Poate, dacă ne-am inspira de la alte orașe, am reuși ceva. Umblă vorba prin târg că prin alte locuri există și astfel de oameni.

Și uite așa, îți arunci privirea la machetă și instant vezi: competență administrativă, licitații reușite, dialoguri cu cetățenii, oameni capabili etc. Și te liniștești imediat, că știi că orașul, pe care l-ai moștenit de la părinții tăi (care și ei, la rândul lor, l-au moștenit de la părinții lor și așa tot mai departe…) și pe care îl vei lăsa moștenire copiilor tăi, se află pe mâini bune.

Dar să redevenim serioși. Chiar dacă unii par entuziasmați, e trist când ajun-em să aplaudăm amplasarea unei machete în locul unde ar trebui să existe o construcție adevărată.

Avem probleme mari dacă un asemenea subiect devine, în ochii unora, un fapt pozitiv. Acea machetă amplasată pe un câmp de lângă un drum public nu reprezintă altceva decât o altă palmă pe care autoritățile (locale, județene, naționale, că toți au partea lor de vină…) ne-au dat-o nouă, locuitorilor acestui oraș. Acea machetă nu reprezintă o mașină a poliției la scară de 1/1, ea reprezintă neputința de care au dat dovadă, în toți anii care au trecut, cei care au promis că vor face ceva pentru Lugoj și nu au făcut.