Mă întorc mereu cu drag spre Lugojul natal

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Mă întorc mereu cu drag spre Lugojul natal. Acolo locuiesc, în continuare, părinţii mei şi, ori de câte ori găsesc timp, încerc să îi vizitez. Şi acum, murăturile, gemurile şi siropurile de fructe ale mamei, mustul şi vinul tatălui meu, toate depozitate în „şpais”, mă aşteaptă cuminţi pe rafturi, ca să le apreciez deliciul! Tot în casa părinţilor „locuieşte” şi Twist, Yorkshire Terrier-ul meu de 7 ani, pe care îl ador şi de care mă despart atât de greu de fiecare dată când trebuie să plec la Viena!

Astăzi, când scriu aceste rânduri, fiul meu Filip este la Lugoj, în casa bunicilor. Aşa a ales el să îşi petreacă sfârşitul de săptamână (şi-a propus să sape grădina, dar dacă chiar s-a încumetat, vă scriu eu… luni).  Asemeni mamei lui, se simte şi el bine în micuţa casă de la Lugoj.

La Lugoj, demult, demult, de fapt… de când mă ştiu, am sorbit muzica cu polonicul: chiar înainte de vremea grădiniţei, îmi amintesc cum cântam armonic cu bunicii mei (care nu mai sunt acum în viaţă). Bunicul, bariton, bunica, soprană. Şi tatăl meu are o voce superbă, de bariton, iar în vremea aceea cânta şi la hawaiană. Mama, la mandolină, iar în cor cânta la partida de alto. Vecinii noştri, familia Wingert – emigraţi de mult în Germania –, erau încântaţi să ne audă pe toţi cântând împreună! Aveau spectacol gratuit den ganzen Tag… şi nu trebuiau decât să treacă prin grădină de la ei la noi…

Apoi, la grădiniţa germană de pe strada Caransebeşului, nişte profesori de muzică mi-au testat aptitudinile muzicale (ureche şi simţ ritmic) şi m-au recomandat pentru Şcoala Generală de Muzică. Acolo am avut şansa de a învăţa de la nişte specialişti de clasă: prof. Remus Taşcău (teorie) şi domnişoara Elisabeth Toth (pian). Multe generaţii de elevi s-au format prin dăruirea acestor profesori minunaţi pe care i-a avut Lugojul.

Paralel cu studiul din cadrul Şcolii de Muzică de pe strada Caransebeşului, în cadrul Bisericii Baptiste din oraş am învăţat să cânt la mandolină şi m-am integrat atât în orchestra de coarde, cât şi în corurile de copii, de tineret, iar mai apoi în cel mare. Aproape în fiecare zi a săptămânii aveam o participare muzicală extraşcolară: luni seara, întâlnirea tineretului, marţi, repetiţie cor, joi, repetiţie orchestră, vinerea şi duminica, serviciu de închinare, în cadrul cărora cântam, cântam, cântam… solo, duete, terţete, cvartete, coruri, cântări comune sau cu orchestra. Ca să nu mai vorbesc de serile de Ajun, când toate străduţele de printre blocuri răsunau de glasurile noastre colindătoare.

Când a sosit timpul liceului, am ales să învăţ la „Bredi”. Îi înnebuneam pe toţi, de la  director (prof. Dragoş), diriginte (prof. I. Murariu) şi profesori până la colegi de clasă şi de liceu, cântând, în pauze, pe holurile clădirii. Aşa că doamna Ciolpan a avut grijă să mă integreze în toate formaţiile artistice ale liceului, în speranţa că îmi voi utiliza şi dezvolta capacităţile artistice. Mi-au fost de mare folos toate acele apariţii. Cu mare bucurie îmi amintesc de faptul că în 1986 am prezentat pe scena Casei de Cultură, în faţa unei săli arhipline, Balul Bobocilor.

Alt moment muzical-lugojean din anii liceului, important pentru viitoarea mea carieră, a fost acela când mi-am îndreptat paşii spre Şcoala Populară de Arte, unde, la clasa îndrăgitei profesoare Rodica Rădulescu, am început să descifrez tehnicile cântului clasic (canto). Ca un fapt firesc, a urmat integrarea mea în Corul „Ion Vidu”, dirijat de maestrul Remus Taşcău.

În toţi aceşti ani ai copilăriei şi adolescenţei am avut-o mereu alături de mine pe iubita mea verişoară Mirela Lăzărescu, cea care avea să devină cunoscuta soprană Mirela Zafiri, doctor in muzică şi scriitoare. Din păcate, în vara anului 2012, ea a pornit pe un drum fără întoarcere…

Cam aşa s-au petrecut primii 18 ani ai vieţii mele: cu dragoste de muzică, cu Mirela alături şi în Lugojul drag.

Au urmat alte studii, alte oraşe, alte ţări, alţi oameni, multe scene… Lugojul, cu mama şi cu tata (şi mai nou cu Twist), a rămas tot acolo, cu miros de struguri şi de pere, cu aceleaşi cântări dragi şi cu aceleaşi stele deasupra.

Aura TWAROWSKA

 

Salvează

Despre admin 6555 de articole
Nicolae Silade, poet și jurnalist

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.