Lugojul, un oraș rămas în umbra Timișoarei

Augustin BERCEAN

Lugojul, cândva un centru industrial și cultural de referință al Banatului, ar fi trebuit să profite din plin de apropierea sa de Timișoara, unul dintre cele mai dezvoltate orașe ale României. Cu toate acestea, realitatea este departe de acest scenariu optimist. În loc să ne transformăm într-un oraș satelit modern, Lugojul pare blocat între promisiuni nerealizate și stagnare economică. Ce a mers greșit?

Deși Timișoara s-a dezvoltat accelerat, efectele acestei creșteri nu s-au resimțit în mod direct asupra Lugojului. Din păcate, nu am fost incluși în mod eficient într-un proiect metropolitan, care să faciliteze dezvoltarea economică și urbanistică. Din punct de vedere economic, suntem cu mulți pași în spatele capitalei Banatului.

Chiar dacă autostrada A1 și calea ferată leagă Lugojul de Timișoara, lipsa unor rute de transport public bine gândite limitează accesibilitatea. Fără o rețea de autobuze rapide sau trenuri metropolitane eficiente, Lugojul nu poate profita de avantajele conectivității cu principalul oraș din Vestul României. Traficul rămâne greoi, iar investițiile în infrastructură avansează destul de lent.

Un alt factor ce a ținut Lugojul pe loc în toți acești ani a fost lipsa de viziune a celor care au condus orașul. Nu prea au existat politici locale clare pentru susținerea antreprenorilor și atragerea marilor companii.

Chiar dacă, față de alte orașe de dimensiunea lui, Lugojul stă mai bine la acest capitol, totuși nu am devenit un pol de atracție pentru investitori.

S-au pierdut oportunități economice importante.

Parcurile industriale nu s-au dezvoltat conform așteptărilor iar locurile de muncă bine plătite sunt o raritate.

Datorită distanței destul de mici față de Timișoara, am fi putut deveni un cartier rezidențial de top al ei. Știu, sună oribil pentru cei plini de patriotism local, dar, prin comparație cu ce suntem în momentul de față, credeți-mă că ar fi fost mult mai bine. Nu este târziu pentru a oferi o alternativă rezidențială atractivă pentru cei care nu își permit locuințe în Timișoara. Dar pentru asta ar trebui gândită o devoltare urbană modernă, care să atragă potențialii cumpărători.

Din păcate, într-o lume în continuă schimbare, Lugojul pare să fi rămas pe loc. În ciuda poziției strategice și a proximității față de Timișoara, nu am reușit să ne aliniem ritmului de dezvoltare al regiunii.

Oportunitățile pierdute, lipsa inves-tițiilor strategice și a unei direcții clare de dezvoltare urbană din ultimii (zeci de) ani ne-au transformat într-un oraș prins între amintirile trecutului și incertitudinea prezentului, fără mari speranțe pentru viitor.

Avem acest avantaj major de a ne afla în proximitatea celui mai mare oraș din Vestul României. De ce să nu beneficiem de el?

Încă mai avem șanse de a ne (re)găsi direcția și de a deveni orașul dinamic și atractiv pe care cred că ni-l merităm cu toții. Avem și resurse și o poziție strategică foarte bună.

Viitorul este foarte clar în ceea ce privește dezvoltarea unui oraș mic în proximitatea unuia mare. Nu avem cum să facem abstracție de el. Dar este de preferat să gândim această dezvoltare ca zonă metropolitană modernă a Timișoarei. Altfel, riscăm să devenim un „cătun” pustiu și fără viitor. O imagine care s-a lipit de Lugoj, din păcate, tot mai clar, în ultimii ani…