Mi-aduc aminte că, în prima tinerețe, după ce m-am căsătorit și eu, ca tot omul, am întrebat-o pe soția mea dacă vrea să ne stabilim în Lugoj. Mi-a spus că da, și am întrebat-o de ce. Pentru că seamănă cu Oradea, mi-a spus, ea fiind, de loc, dintr-un sat aflat la doar 18 kilometri de municipiul bihorean.
De atunci și până azi, am făcut nenumărate drumuri la Oradea, chiar și de mai multe ori într-un an, dar de fiecare dată mă simțeam acolo parcă mai acasă decât la Lugoj. Iar în ultimii ani am rămas pur și simplu uimit de avântul pe care l-a luat orașul. Nu vreau să amintesc aici decât de șoseaua de centură cu patru benzi, cu pasaje peste sensurile giratorii.
Astăzi, soția mea probabil regretă că ne-am stabilit aici, iar mie cred că mi-ar fi rușine să le spun orădenilor că locuiesc în Lugoj, un oraș în paragină. Da, un oraș în paragină, așa cum scria pe panourile apărute săptămâna trecută la toate intrările în oraș.
Un oraș în paragină, cu găini plimbându-se țanțoș pe centru, cu ștranduri închise în mijlocul verii, cu bălării în parcuri și pe străzi, un oraș cu edili deosebit de atenți și grijulii în ceea ce privește viitorul lui, dar nepăsători de-a dreptul față de prezent.
Oare ei, edilii locali, se pot mândri că sunt lugojeni, că locuiesc într-un oraș în paragină? Sunt convins că nu și sunt și mai convins că vor să ne ascundă această realitate, vizibilă la tot pasul, amăgindu-ne cu proiectele lor de viitor. Altfel nu și-ar fi trimis „susținătorii” să adune „de îndată” toate panourile apărute la toate intrările în oraș.
Domnilor, ați adunat panourile, dar au rămas bălăriile, la toate intrările în oraș. Și ele spun totul despre starea în care se află la ora actuală Lugojul, singurul municipiu din România care nu are un ștrand. Nici nu mai e nevoie de panouri la intrările în oraș pentru cei care vor să vadă.
Iar pentru cei care vor să audă, trebuie să spun că omul gospodar se cunoaște după cum arată casa lui, grădina lui, iar nu după cum visează el că o să fie cândva, cândva. Din marele „respect pentru lugojeni” cu care ne-au împroșcat liberalii la alegerile din septembrie 2020 n-a mai rămas nimic.
Avem o galerie de cetățeni de onoare ai orașului, care s-ar simți jigniți de atâta respect. De aceea cred că ar trebui înființată și o galerie a cetățenilor de dezonoare, care să-i cuprindă pe toți liberalii ăștia second hand.
Lasă un răspuns