[Lugojenii noștri de excepție] Ionel Bejera a lucrat la remedierea clădirilor sediului ONU din Geneva

Remus V. GIORGIONI

Născut în anul 1978 la Lugoj, Ionel Bejera este căsătorit cu Niculina; au 10 ani de căsnicie și un băiat de 9 ani (clasa a treia), Florin-David. După școala generală și gimnaziu (la sat), a absolvit școalala profesională de la Grupul Școlar de pe strada Cernei, „Aurel Vlaicu”, specializându-se ca zidar/zugrav/parchetar/faianțar. Acum un an a devent membru al Bisericii Baptiste Harul, soția botezându-se cu vreun an-doi înaintea lui. Nu i-a fost greu să se lase convertit, având în familie numeroși baptiști, penticostali, adventiști.

După ce a încercat mai multe servicii la firme de construc-ții din țară, la îndemnul unori prieteni, colegi de serviciu, a hotărât să meargă la muncă în Elveția, unde a lucrat aproape un an, între august 2022 – iulie 2023. Este vorba de remedierea (remodelarea) clădirilor ONU din Geneva, Elveția, unde este sediul unuia dintre cele patru Birouri internaționale ONU.

Biroul de la Geneva este cel de-al doilea cel mai mare sediu dintre cele patru existente pe glob, cel de la New York fiind Sediul Central, iar celelalte trei birouri regionale. Acum, dacă s-a întors din Elveția, Ionel Bejera lucrează tot în construcții ca particular și vizează un post la firma care construiește autostrada Sibiu – Pitești.

Societatea Națiunilor – actualmente ONU. Palatul Națiunilor

Organizația Națiunilor Unite (ONU) are pe planetă patru sedii: cel mai mare și mai important la New York (unde sunt amplasate patru din cele cinci entități aferente). Curtea Internațională de Justiție se află la Haga, iar Birouri ONU, după cel amintit, se mai află la Geneva, Viena și Nairobi. ONU fost fondată în anul 1945,după cel De-al Doilea Război Mondial, cu scopul menținerii păcii și mediere în cazul conflictelor dintre popoare. Mai înainte s-a chemat Societatea Națiunilor.

Biroul ONU de la Geneva este instalat în Palatul Națiuni-lor, unde lugojeanul nostru a participat la renovări fațade, zugrăveli interioare, remedieri săli de conferință, grupuri sanitate etc. (după cum se poate ușor observa din imagini, unde apar macarale, schele, obiecte interioare protejate în vederea remedierilor necesare.) Ocupă o suprafață întinsă, care cuprinde hoteluri, magazine de tip supermarket, spitale, o secție de Poliție.

Aici românul nostru a lucrat cu o echipă internațională, la o firmă italiană, ai cărei reprezentanți nu s-au purtat prea frumos cu el (motiv pentru care nici n-a rezistat prea mult. Și-a făcut plinul necesar și s-a întors acasă. De fapt, aspectul acesta este unul frecvent legat de tratamentul muncitorilor români. Deși sunt pricepuți și oameni muncitori, ei sunt tratați diferențiat și neadecvat, numai datorită faptului că s-au născut români).

Palatul Națiunilor a fost creat pentru Liga Națiunilor între 1929-1938, extinzându-se la forma actuală în deceniul 6 al secolului XX. Alături de administrația ONU, clădirea din Geneva, Elveția mai găzduiește și alte agenții specializate: ONM – Organizația Internațională a Muncii și OMS, organizația de Sănătate. Aceste agenții se găsesc și la alte adrese, în locații distribuite lor de către statul elvețian. Palatul este un spațiu extrateritorial, neaparținând niciunui stat – la fel ca și sediul central ONU de la New York – cum se întâmplă și în cazul ambasadelor, proprietate a statului care a înființat ambasada.

Biroul Națiunilor Unite (BNUG) și muncitorii români

Împreună cu colegii de muncă, Ionel Bejera a fost cazat la un hotel din apropiere, în condiții bune, însă mâncarea trebuiau să și-o prepare singuri, făcându-și astfel și cumpărăturile necesare. Muncitorii români în Elveția trebuiau să treacă de fiecare dată, la intrarea în șantier, prin mai multe filtre de poliție/securitate – nu avea acolo acces oricine.

Revenind acum la scurtul sejur elvețian al lugojeanului nostru, menționăm că decizia sa de a renunța la ideea de a lucra în străinătate, după nici un an de muncă, a fost determinată de tratamentul la care neadecvat a fost supus. Iar când l-am întrebat ce vrea să se înțeleagă prin aceasta, Ionel mi-a mărturisit că a fost vorba și de bani, dar și de… vorbe, adică felul cum i s-a vorbit ca angajat de șefii lui italieni, care au recrutat personal calificat din România pentru scopul amintit. De multe ori a lăsat de la el, conștient că este un simplu executant, dar superiorii lui puteau dispune de angajați după bunul lor plac. Ionel însă și-a amintit că de-acum este credincios (a venit special din Elveția pentru a fi botezat în Biserica Harul) și trebuie să-i iubească – să-i ierte – inclusiv pe dușmanii săi.