Lugojenii, 5 zile în capitala comediei, la Caracal

Timp de cinci zile (15-19 noiembrie), Caracalul deveni capitala comediei, unde mai toate trupele prezente se făcură de râsul lumii, drept răsplată fură luaţi la palme de publicul spectator (a se citi aplauze), un public care în fiecare zi  de festival a umplut sala teatrului, un teatru minunat, o adevărată bijuterie arhitectonică, a cărui construcţie a început în iulie 1896 şi a fost finalizată în 1901.

În 1987, un incendiu devastator a distrus clădirea teatrului, reconstrucţia durând nepermis de mult: 22 de ani. Activitatea s-a reluat în 2008. Festivalul de Comedie datează din 1980, atunci când s-a desfăşurat prima ediţie. Festivalul are un caracter necompetitiv, urmărind o panoramare obiectivă a câtorva dintre cele mai bune producţii de comedie, pentru copii, dar şi pentru adulţi, ale teatrelor româneşti, profesioniste şi de amatori. Conceptul festivalului este acela de a descoperi teatrul ca o modalitate de exprimare şi de a scoate în evidenţă rolul major pe care acesta îl are în dezvoltarea culturală individuală dar şi a comunităţii. În prima zi au evoluat gazdele, cu piesa “Tinereţea noastră”, de Olivier Saccomaco. Despre piesă şi jocul actorilor nu vă pot spune nimic, deoarece lugojenii au ajuns joi, 16 noiembrie a.c., de acest lucru făcându-se “vinovat” şi conducătorul auto, Daniel Steici, un adevărat as al volanului, dar şi un om cu o prezenţă agreabilă.

Joi, la ora 18, o trupă de comando formată din trei persoane, Ileana Căprariu, Lăcămioara Bercean şi Tudor Trăilă, a pătruns pe scena teatrului caracalean, folosind tot armamentul din dotare, adică talentul, dăruirea, dragostea de teatru şi de spectatori, luând ostatic publicul pentru ceva timp, captivându-l de-a dreptul, cu jocul fără cusur, cu piesa “Haide, ucide-mă dragoste!”, a turcului Aziz Nesin, o comedie spumoasă şi plină de un haz nebun, cu două femei singure, vecine, ajunse la apusul unor vieţi trăite modest şi monoton, într-un subsol igrasios. Ştirile de la radio previn populaţia că în oraş umblă liber un infractor deosebit de periculos, care acţionează intrând în locuinţele femeilor singure, prezentându-se drept funcţionarul de la gaze, le necinsteşte, după care le ucide prin strangulare. La un moment dat bate la uşă chiar funcţionarul de la gaze. Lucrurile iau o cu totul altă turnură… şi totul ia sfârşit cu nişte scene de un umor debordant, inegalabil, dublat de jocul impecabil al celor trei împricinaţi despre care făcui vorbire mai la deal. Se poate vedea din avion, fără binoclu, mâna de profesionist a Mariei Voronca, regizoarea acestei piese, care, în pofida vârstei (are 77 de ani, din care foarte mulţi petrecuţi pe “scândură”), este foarte activă. Respiră teatru, mănâncă teatru pe pâine, trăieşte pentru teatru, făcând din teatru o profesiune de credinţă, raţiunea ei de a fi. “Ostaticii” au ripostat, în final, cu rafale de aplauze. Aş fi nedrept dacă nu i-aş aminti şi pe cei care nu se văd pe scenă, dar fără de care nu se poate, “sunetistul” Cezar Costescu şi “omul-bun-la-toate”, Florin Ardelean, un munte de bonomie şi de modestie.

Iată trei păreri luate la cald, imediat după încheierea spectacolului:
“A fost un spectacol super. M-am distrat şi m-am relaxat  de minune.”
“Am râs de mă dor fălcile şi burta. Am râs cât pentru un an de zile. Aş fi făcut o greşeală impardonabilă dacă nu aş fi venit la spectacol.”

“ Am asistat în acestă seară la un spectacol măreţ. Am văzut o comedie care mi-a mers la suflet. M-a impresionat jocul excepţional al celor trei actori. Nici nu ai putea spune că sunt actori amatori.
La aceeaşi parametri înalţi au evoluat şi actorii distribuiţi în Pinocchio (doi dintre ei evoluând şi în spectacolul pentru adulţi; e vorba de Ileana Căprariu, acum în rolul lui Pinocchio şi de Tudor Trăilă, în rolul Vulpoiului). De aceea n-am să mai vorbesc despre jocul lor. Ilie Constantin s-a descurcat admirabil interpretând pe Gepetto dar şi rolul Motanului, rol pe care mi se pare că l-a interpretat pentru prima dată, colegul său, Constantin Goloşie, neputând să facă deplasarea din motive obiective. Cristina Velici a evoluat excelent, având şi ea dublu rol, Greieraşul şi Lucignolo, demonstrând încă odată că tinereţea şi talentul fac casă bună. Maria Rogobete a avut o evoluţie strălucitoare, exactă, dovedind că are încă multe resurse nebănuite etalate în rolul lui Mangiafuoco, iar Loredana Lupescu nu s-a lăsat nici ea mai prejos, fiind Arlechinul, dar şi Zâna Bună. Ca actriţă ea este rodul nuntirii frumuseţii cu talentul. Micuţii spectatori care au umplut sala până la refuz, fiind necesară o suplimentare de locuri cu scaune aduse în sală, pe tot parcursul piesei au interrelaționat cu actorii, trăind piesa la intensitate maximă, ceea ce a deteminat actorii să dea tot ce este mai bun în ei. A fost un succes răsunător.

Dintre teatrele participante ar mai fi de remarcat Teatrul “Din Culise” Reghin cu piesa “Acul cumetrei Gurton”, “Teatrul de Artă” Bucureşti, care a jucat  comedia “Un bărbat şi mai multe femei” şi Teatrul “Excelsior” din Bucureşti, care a prezentat o piesă care nu prea s-a încadrat în comedie, de altfel foarte bine jucată şi cu un conţinut bine scris, intitulată “Interzis sub 18 ani”. La aest festival au mai evoluat Teatrul “Colibri”  Craiova, Teatrul “Dan Alexandrescu” Roman, Teatrul “Redoute” şi “Albinuţele”, ambele din Braşov. Imediat după evoluţia celor de la “Excelsior”, care au încheiat festivalul, a avut loc Gala de Festivităţi la care toate trupele participante au fost răsplătite cu Trofeul Festivalului de comedie, înmânat de Liviu Radu Dumitru, primarul Caracalului, şi diplome, oferite de Florin Beciu, directorul festivalului. Cea de a XIX-a ediţie a fost una excelent organizată de Consiliul Local, Primăria Municipiului Caracal şi Centrul Cultural Municipal, evident, tot din Caracal.

Iată ce ne-a declarat în exclusivitate Liviu Radu Dumitru, primarul municipiului Caracal:
“Ne bucurăm să găzduim în fiecare an acest festival naţional de comedie în oraşul nostru. Vreau să vă spun că cetăţenii urbei noastre sunt avizi de artă şi cultură şi suntem obligaţi să ducem mai departe istoria acesteia. Avem un teatru foarte frumos cu care ne mândrim şi vrem, ca ori de câte ori avem posibilitatea, să oferim cetăţenilor spectacole de calitate, aşa cum s-a întâmplat şi de acestă dată pe întreaga perioadă a desfăşurării Festivalului Naţional de Comedie.”

Suntem convinşi că ediţia cu numărul XX o va depăşi în organizare pe cea de anul acesta.  Mulţumim, Caracal, pentru tot ce ne-aţi oferit. Să ne revedem sănătoşi la anul şi la…mulţi ani!

Mircea ANGHEL