Remus V. GIORGIONI
Născut în anul 1975 la Lugoj, Ioan/Iani Takacs a absolvit Școala Generală Nr. 3, iar mai apoi Școala Profesională de Mecanici Agricoli. Însă niciodată n-a profesat, fiind înclinat mai degrabă spre lucrări artistice, decât practice.
Încă din copilărie, de prin clasa a II-a, a III-a, – pentru materia cunoscută de toată lumea ca „lucru manual” – a încercat tot felul de produse de artă, cum ar fi: o sabie, o mănușă sculptată din lemn, un „X-men”… Obiecte pe care le prezenta la clasă, dar nu numai: le executa pur și simplu de plăcere. A iubit întotdeauna arta plastică, dar și cititul (oamenii dotați cu simț artistic dau semne încă de timpuriu!).
Dacă la început a folosit bețele de chibrit de la mama din bucătărie, când a mai crescut – și la propriu și la figurat: în talent, vrem să spunem – Iani a folosit, cum era și firesc, bețe „virgine” ( cumpărate din Ungaria, unde calitatea lor era mai bună. A încercat de timpuriu, pe lângă sculptură și alte laturi ale artei plastice, dar – băiat sărac fiind – a constatat că pentru a-și alimenta pasiunea de vârf nu are nevoie nici de acuarele și nici de plastilină…
Trebuie să menționăm că famila Takacs este în întregime o familie de artiști (vom detalia la momentul potrivit!)
Armata o face între anii 1994-95. La eliberare, începe lucrul la Catedrala Notre Damme de Paris. După finalizarea ei, este contactat de dl Dinel Staicu, pentru o machetă de 1/100 a Casei Poporului, pentru muzeul d-lui, care a și fost construită. În 2012 se căsătorește cu dna Daniela și împreună au o fetiță: Luana-Natalie.
Prin 2017 (notă: pe când și fiul meu deschidea un magazin de produse specific românești), au avut ocazia să închirieze faimoasa de-acum cofetărie Macul Roșu, administrată de dna Daniela.
Cofetărie care produce pentru tot orașul, în general, cam toată gama de dulciuri pe care o oferea lugojenilor Laboratorul de patiserie al orașului: prăjituri de casă, savarine, amandine, indiene, cornete, eclere… Și, de bună seamă, torturi!
O familie de artiști. Catedrala „Notre Dame de Paris” și comoda din cofetărie
Spuneam mai sus că avem de-a face cu o familie întreagă de artiști. Dna Daniela, pe lângă activitatea de la cofetărie, își ajută soțul la lucrările artistice, care sunt de mari proporții: catedrala: lățime 200 cm, înălțime 140 cm, adâncime 90 cm. O comodă la scara 1/1, copie după faimoasa comodă (original) realizată de André-Charles Boulle pentru Ludovic al XlV-lea.
Făcându-le noi o vizită la Cofetăria „Macul Roșu”, am putut constata materialul din care este confecționată comoda din local (păstrată într-o vitrină). Dacă din exterior pare din lemn masiv, aurit, cu clanțe de bronz – abia când deschizi sertarele îți dai seama că ai înainte o operă de artă: se vede cu ochiul liber chibrit lângă chibrit. Iar în ce o privește pe micuța de 12 ani, Natalie, ea le urmează îndeaproape părinților.
Dacă pe mama o ajută la cofetărie (e artistă în frământarea pâinii și confecționarea prăjiturilor), din mânuțele ei ies, de asemenea, lucrări artistice. Reporterul a avut surpriza ca, în timp ce stătea(m) de vorbă cu părinții ei, Luana să apară cu o căsuță din scobitori, având ferestruică (și „perdeluțe” la fereastră, ce crezi!).
Activitatea lucrativă: o casă familială din bușteni!
Dar orice familie, de artiști – mai mici sau mai mari – are și nevoi materiale. Astfel încât, familia Takacs, după ce a deschis o afacere (numita cofetărie, intrată în patrimoniul urbei ca un brand cunoscut), care să le asigure traiul vieții de zi cu zi, s-a gândit și la o casă de locuit.
Au cumpărat un teren în Dealul Viilor, undeva sub Biserica Grofului, unde au încropit o gospodărie. După ce au improvizat o căbănuță în care să locuiască provizoriu (singura casă din Banat confecționată din puzderie de cânepă), la ora actuală își construiesc o casă mare, adevărată, din bușteni, cu centură din beton; cu proiect întocmit de un arhitect, aprobări etc.
Casa se află în construcție – de aceea am considerat că este de bun augur să vă prezentăm câteva imagini detaliate din diferite faze ale ei. Pe lângă găini și alte orătănii, au în curte și patru câini, care asigură „serviciul de pază și ordine”, mai cu seamă că acolo sunt puțin cam izolați.
Casa fiind a unor artiști, menționăm că se ridică în regim propriu (cu ajutorul familiei) și va deveni cea mai ecologică clădire din oraș, un exemplu de urmat și de alte gospodării, dar mai ales o adevărată operă de artă.
În final, am vrea să remarcăm faptul că am dat peste un subiect „gras” – adevărată bombă de presă, cu care nu te întâlnești în fiecare zi. Iar în ce ne privește, ne simțim îndreptățiți să propunem organelor abilitate ca Takacs Alexandru – lugojeanul de excepție de astăzi – să fie numit Cetățean de Onoare al urbei.
Lasă un răspuns