Lugojeni de excepție: Ionel „de la Lugojel”

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Remus V. GIORGIONI

Începutul. Un tânăr călător, dar și om muncitor

Ionel Ivasiuc este de fapt lugojean: locuiește în cartierul de vile Balta Lată, iar la Lugojel are afacerea cu legume. Se ocupă de agricultură, dar este un om deschis și simpatic, frumos la suflet, cu o orientare multiplă în varii domenii. Dar s-o luăm sistematic, cum avem obicei, spre a vedea despre ce/cine e vorba.

Ca mulți alți lugojeni, Ionel este născut în nordul țării: în legendara localitate maramureșeană Poienile de sub Munte. Acolo urmează școala generală, până în clasa a X-a, completându-și liceul la Lugoj – „Iulia Hașdeu” (curs seral, ca mai toți oamenii întreprinzători, care nu suportă inactivitatea). Anul nașterii: 1974.

Obișnuit cu greul de mic, Ionel este al doilea dintre 12 frați. Pleacă de acasă de copil, de pe la 14 ani, spre a-și găsi norocul în lume. Așa ajunge în zonă, la cunoscuta Uzină „Ciocanul” Nădrag, la care au muncit mai toți bărbații din zona noastră (să luăm cazul nostru: tata și doi unchi, bunicul fiind pădurar comunal și poet local).

La Nădrag își începe activitatea ca ucenic la secția de lanțuri miniere, dar tot aici își începe și „cariera” de inventator… „Îmi place inventica!”, vine să ne surprindă actualul mare agricultor… Lucrează la Nădrag în perioada 1991-1994, când este încorporat.

Face armata tot în Banat, la Giarmata/radiolocație, între anii 1994-95, iar când se întoarce la Nădrag are neplăcuta surpriză de a constata că a rămas fără serviciu; renumita uzină siderurgică bănățeană începuse să-și cam închidă porțile.

Deține carnet de radiotelegrafist, clasa a II-a, în timpul armatei fiind un radiotelegrafist de performanță. Cu emițătorul său morse, reușeșete să transmită cca 180 de semne pe minut.

Lucrează pe frecvențele operative ale armatei, ținând legătura cu toate marile unități ale țării; transmite regulat superiorilor rapoarte de legătură, menite să dovedească faptul că armata noastră era tot timpul într-o stare de alertă, operativă.

Apoi lucrează și în cadrul M.Ap.N., timp de 5  ani, între 1997 – 2002, la Unitatea militară de artilerie 01428.În timpul liber, cântă la clarinet și la taragot, având așadar și ureche muzicală. (Face eforturi susținute să-și procure acel instrument specific bănățan – taragotul, regele rugilor bănățene!)

Un agricultor mare inventator. Noaptea dintre ani

Dar să ne întoarcem la origini. Plecând de acasă, din Maramureș la 14 ani (imediat după ce s-a trezit cu un buletin de identitate în buzunar), împreună cu un grup de băieți, ca să-și caute de lucru, ajunge la Medgidia și cunoaște astfel de tânăr litoralul românesc: Histria, Tomis, Callatis… Dar nu atât prin plajele sale, cât mai ales prin… tarlale: lucrează ca legător de vie (mai apoi și culegător), zona fiind una preponderent viticolă.

O amintire mai puțin plăcută este întâlnirea cu miliția militară care patrula prin zonă. Vigilenți, milițienii s-au luat de ei să vadă ce hram poartă și i-au dus la postul de miliție cel mai apropiat. Dar tinerii – având cu ei unul mai răsărit, de vreo 17-18 ani, care se dădea lider de grup, au reușit să scape basma curată și să-și vadă de lucru, spre a se întoarce acasă cu un bănuț în buzunar. (Carnetul de identitate, luat în sine, nu le dădea de mâncare…)

Ionel Ivasiuc are trei copii: pe Cristinel, de 22 de ani, rezultat dintr-o primă căsătorie; el locuiește cu bunicii din partea mamei la Petroasa Mare. Pe Diego (17ani), născut în Italia, și pe Larisa, de 12/13 ani, născută la Lugoj. După ce ne-am mirat împreună – la o cafea – că l-a botezat pe al doilea băiat cu un nume spaniol, Ionel ne-a povestit cum a ajuns să-i dea fetei numele Larisa. (Una din stațiile de tren din Olympic, Grecia, se numea așa.) Iar Cristinel s-a născut la Lugoj, în Noaptea dintre ani, 2001/2002, când tatăl era de serviciu la unitatea militară. Atunci a primit un mesaj îmbucurător pe telefon: unul de felicitare – bucurie mare…

Între 1997 – 2003, circa cinci ani hălăduiește prin Occident. Mai întâi în Grecia, prin insule: Skyatos, Olympic, Atena, lucrând în industria de hoteluri și restaurante (la noi i se spune mai nou HORECA). Și de acolo are amintiri vii: când i se punea tava cu mâncare în mână de la tejgheaua bucătăriei, i se indica masa la care trebuia dusă și… să converseze cât mai puțin cu clientul, fiindcă abia atunci încerca să învețe limba.

Ajunge în cele din urmă în Italia, unde i se naște băiatul Diego, cel cu nume spaniol… Acolo lucrează tot în domeniul agricol, dar – cum îi mergea mintea – a inventat și o mașină unicat: semănătoare/mașină de semănat, cu o capacitate de 80.000 de semințe la opt ore.

L-am întrebat din ce a improvizat mașina? Mi-a răspuns că… din resturi: piese ale unor mașini de spălat, de cusut… Iar când italienii au vrut să-i fure patentul – nu să i-l cumpere – omul nostru s-a întors în țară, cu mașina tăiată „chirurgical”. A împărțit-o în două cu un flex, s-o poată introduce în mașină, iar la întoarcere a sudat-o la loc.

Spre a vedea cât de ascuțit este spiritul întreprinzător al concetățeanului nostru, amintim un caz ieșit din comun. Când a ucenicit la Nădrag, având el și mult timp liber, umbla din strungar în strungar să-i confecționeze câte o piesă. Până ce unul mai isteț zice: „ce ai de gând, copile, doar nu vrei să construiești o pușcă?!”

Iar el tocmai asta dorea… Dar l-a oprit din avântul copilăresc tatăl său. Om înțelept de la țară, l-a avertizat de pericolul de a deține o armă, chiar artizanală, fără permis de port-armă. Așa că, în final, Ionel a renunțat să devină și… vânător.

După o vreme, devenit bănățean-și-lugojean, Ionel (de la) Lugojel, după ce a prins și el puțin „cheag”, și-a adus părinții mai aproape de el. Au cumpărat o casă cu grădină, stabilindu-se la Jena. Aici și-a început el activitatea de agricultor de performanță, continuată apoi laLugojel.

Iar în „comuna suburbană” (cum o considerăm noi, lugojenii) a arendat mai întâi un lot de 700 mp, iar apoi unul de o mie, pe care a construit solarii; unde produce în prezent răsaduri de calitate și legume.

Mai cu seamă răsadurile sunt căutate în toată țara: de la Oradea la Alba Iulia, de la Cugir  la Satu-Mare.

Mai produce roșii de calitate, ardei, castraveți, dar „piesele de rezistență” sunt lubenițele. Pe care le vinde chiar pe marginea șoselei Lugoj-Caransebeș, lotul său dând  direct în șosea. Acolo, Ionel a încropit un punct de vânzare cu vad mare… Îi urăm succes prietenului nostru, despre care au mai scris ziarele. Chiar „presa mare”: „Libertatea”, „ProBanat”, revista „Ferma” etc.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.