Lugojeni de excepție: Henrieta Szabo

Remus V. GIORGIONI

Născută în Lugoj, într-o familie mixtă (tata neamț, mama moldoveancă, bunica unguroaică), dna Henrieta – Heny, cum o cunoaștem cu toții – este bănățeancă get-beget. Oameni simpli muncitori, părinții dumneaei au educat-o în spiritul  moralitții creștine și i-au asigurat o copilărie frumoasă – tot în spiritul respectului și al bunei cuvințe. („Bunica a fost persoana care mi-a marcat viața decisiv”, ne declară dna Heny.

A petrecut vacanțele și  nu numai vacanțele alături de bunica sa în Lugojul German, a locuit pe strada Gh. Doja, cei mai mulți vecini fiind nemți și maghiari (adică bănățeni puri, cum spuneam și mai înainte; în Banat amestecul de etnii din fostul Imperiu Austro-Ungar era ceva la ordinea zilei.) „În acești ani ai unei copilării idilice am învățat să vorbesc limba maghiară”, ne mai mărturisește interlocutoarea.

Bunica a fost o femeie simplă, căreia viața  grea nu i-a permis să facă școală prea multă (a rămas văduvă de tânără); iar bunicul era etnic german, Rausch Iohan; meseriaș priceput, a lucrat la ITL. În timpul vieții sale – în comunism a fost deportat în 1945 în Rusia, singura sa „vină” fiind că se numea Rausch și era etnic german. A și murit acolo, în Rusia, în regiunea Dombas; lucrând în mina Bela Kalitva este și înmormântat acolo. Astfel încât bunica a rămas singură de tânără, a crescut doi copii iar mai târziu s-a dedicat creșterii nepoatei sale (adică cea cu care stăm de vorbă…)

Citea cu plăcere tot felul de cărți din literatura clasică și modernă, fiind o clientă fidelă a Bibliotecii Municipale Lugoj (dar dacă de aici „i se trage” și dnei Heny…?) „Primii mei pași în Biblioteca Lugoj i-am făcut împreună cu bunica mea”, ne spune dumneaei.

În acele vremuri, Biblioteca funcționa pe actuala stradă Mocioni (în spațiul numit „Clubul tineretului”) sau Strada Gării, cum îi spuneau lugojenii de atunci. Mergea împreună cu bunica săptămânal la Bibliotecă, ea își alegea cărți pentru o săptămână, nepoata era doar la grădiniță; așa a descoperit cărțile și lumea fascinantă a unei biblioteci, care a devenit mai târziu un mediu de viață, iar nu simplu spațiu de desfășurare a unei activități.

Înainte de a fi bibliotecară – iar mai apoi directoare, dna Heny a fost o mică-mare cititoare: „Așa am devenit cititoare la Biblioteca Municipală Lugoj”. Cu timpul, vizitele la bibliotecă au devenit o obișnuință. După modelul – exemplul – bunicii, își lua și dumneaei „doza” periodică de cărți, ajungând să îi ducă ea bunicii acasă cărțile care îi plăceau și îi făceau zilele frumoase.

Elevă în ciclul primar, a început să viziteze regulat Biblioteca, alegându-și cel puțin 10 cărți la o vizită. Doamnele bibliotecare, până a se cunoaște mai bine, o suspectau că, luând multe cărți, nu obișnuia să le și citească… Așa că au testat-o de câteva ori, punând-o pe eleva silitoare – mare cititoare – să le povestească acele cărți împrumutate. „Am trecut de fiecare dată testul și uite așa am devenit un cititor de încredere al instituției în care lucrez astăzi și de-o viață întreagă.”

Evenimente organizate de-a lungul timpului la Biblioteca Municipală Lugoj

Elevă fiind, dna Heny a participat la multe evenimente legate de Bibliotecă. Printre altele, activități și realizări: a luat de câteva ori premiu la concursul „Cel mai bun povestitor”, organizat de Bibliotecă. A participat ca voluntar la activități specifice, ajutând doamnele bibliotecare să așeze cărțile pe raft, în ordine  biblioteconomică.

A participat și la orele de poveste: povesti clasice cu diafilme proiectate pe perete cu ajutorul unui aparat de proiecție. Dar timpul a trecut și eleva Henrieta continua să  împrumute cărți de la Biblioteca Municipală, în „porție dublă”: pentru sine și pentru bunica cititoare. Iată și un alt aspect important din copilărie legat de lumea cărților, relatat de interlocutoare:

„Tatăl meu, om simplu – simplu  muncitor – a avut ideea să îmi facă acasă prima mea bibliotecă. La fiecare salariu trecea pe la librărie și venea acasă cu cel puțin o carte în geantă. Așteptam cu nerăbdare acele zile de salariu și deschideam cu emoție geanta tatălui meu, unde găseam cărți de care îmi amintesc și acum.”

Iată și câteva titluri de cărți pe care și le amintește: Colecția Alexandre Dumas în ediție de lux, copertina cu scris auriu în relief: Cei trei muschetari, După 20 de ani, Vicontele de Bragelone. Colecția de cărți Jules Verne descoperită tot cu ajutorul tatălui, de asemenea, basmele Fraților Grimm, povești de Andersen, W. Hauff și multe altele le-a primit de la tata, completându-și astfel biblioteca personală, o adevărată bibliotecă a școlarului…

Dar timpul a trecut și eleva noastră cititoare a terminat Școala Generală Nr.3 din Lugoj. Primii doi ani de liceu i-a absolvit la Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu”, secția umană. A dat examen pentru treapta a doua la Liceul de Filologie-Istorie, ca urmare a transformării Liceului Brediceanu în liceu cu profil mecanic.

Apoi a absolvit liceul respectiv cu specializarea de „bibliotecar/secretar/stenodactilograf/lucrător în aparatul de stat, instituții social-culturale” (cum este consemnat pe diploma de bacalaureat). Ulterior, a absolvit și Facultatea de Științe Economice – specializarea Management  din cadrul Universității de Vest Timișoara și un master cu specializarea Management în administrația publică.  Toate aceste studii recomandând-o pentru postul pe care-l ocupă în prezent, cel de director.

La momentul oportun, dna Henrieta Szabo a participat la un concurs pentru postul vacant de bibliotecar la Biblioteca Municipală Lugoj pe care l-a luat cu brio în fața a șapte persoane care au candidat împreună (contracandidați).

În decursul activității de bibliotecară, a muncit sub conducerea mai multor primari care coordonau activitatea Bibliotecii (care, după cum se știe, se află în administrarea Primăriei Lugoj): Victor Mureșan, Gheorghe Leucuța, Paulina Basica, Sorin Stragea. Virgil Țurcanu, Marius Martinescu, Francisc Boldea, Claudiu Buciu. Iar acum: Călin Dobra. (Este ceva să activezi în cultură sub atâția primari și să reziști…)

Se cunoaște diferendul pe care Biblioteca l-a avut cu fostul primar, care însă s-a rezolvat pozitiv. Astfel încât, alături de cele două case de cultură, Bilbioteca Municipală duce mai departe făclia culturii lugojene – municipiul nostru fiind considerat capitală a culturii bănățene. Majoritatea activităților culturale se realizează prin Casa Bredicenilor, aflată în custodia Bilbliotecii. Dar despre acest subiect, fiind prea vast, vom trata cu o altă ocazie.