Lugojeni de excepție: Adrian Ardelean

Remus V. GIORGIONI

Ion Adrian Ardelean este născut la Lugoj, în anul 1960. A absolvit Scoala Generală Nr. 1, apoi Liceul Brediceanu. După care a urmat Facultatea de Electrotehnică, în cadrul Politehnicii timișorene (1982 – 1986).

După absolvire, a funcționat ca inginer energetic  la Bega Pam Timișoara, timp de circa 10 ani, ocupându-se de: întreținere, mentenanță, reparații – dar și de instalarea/implementarea unor noi automatizări.

Bega Pam avea în subordine toate morile și brutăriile din județ: 33 de mori și 54 de brutării.

„Lucram în echipă” – ni se destăinuie dl Ardelean; cu alte cuvinte, când se deplasa în județ la vreo depanare sau lucrare de întreținere-modernizare era însoțit de colegii ingineri și tehnicieni de la celelalte compartimente.

Cea mai mare moară de făină din județ era cea din Timi-șoara, de lângă Gara de Nord, cu o capacitate de producție de circa 200 de tone de făină zilnic.

Mai sunt de menționat ca mori mari și productive cele de la Sânnicolau Mare, Periam, Biled, Grabaț (150 – 200 de tone).

La Lugoj au funcționat trei unități de morărit, cea mai cunoscută – de noi, de toată lumea – a fost Moara Clara, care a funcționat peste un secol: din 1900 până prin 2005.

În anii 1912 – 1916 a fost modernizată (iar la ora actuală: dărâmată…). De asemenea, trei brutării: pe str. Gării (locație, actualul Profi), pe str. N. Titulescu  și cea supranumită „Manutanță” – sediul actual al firmei S.C. Ardelean Company S.R.L. (de lângă fosta garnizoană a orașului, de care chiar ținea).

Iar cât privește tehnica producerii făinii, din industria morăritului, punctăm doar câteva date, fără să intrăm în amănunte greoaie ale tehnicii de fabricație.

Există în „inima” morii așa-numitele valțuri Bühler, care zdrobesc bobul de grâu (mă rog: întreaga producție care era aruncată  între ele) prin treceri succesive, până se obținea produsul și calitatea dorite: tărâțele, grișul și făina.

Care la rândul ei poate fi: albă, neagră sau de patiserie. Cea mai de calitate – și mai fină, măcinată mărunt-mărunt – este cea codificată cu trei zerouri: „făina nula, 000”.

Dar fiecare din aceste produse au scopul, valoarea și utilitate lor (îmi aduc aminte când cineva, o fetiță mărișoară, se întreba în gura mare care o fi oare „sămânța de griș”…!)

Familia Ardelean: Patru generații de producători de pâine

Bunicul dlui Ion Adrian Ardelean – Constantin Ardelean – a fost primul care a activat (cca 70 de ani) în domeniu. A deținut la Lugoj două brutării: una pe str. Făgetului și alta pe N. Grigorescu.

A urmat tatăl, Ioan, care împreună cu dl Luca a luat în locație de gestiune fabrica de pâine de pe str. Titulescu (este și cea care destul de repede a dispărut).

Era vremea când se practica așa-numitul „copt particular”: clientul venea de acasă cu pâinea frământată gata, în coșuri din pănuși de porumb (3 – 5 kg), pe care le depunea la brutar, iar acesta îi livra pâinea coaptă.

(Asta ne amintește nouă de articolul despre vopsitoria-spălătorie chimică „Lebăda”, unde ciobanii aduceau baloturi întregi de lână la vopsit. Vasăzică, se lucra „cu materialul clientului”)

Ca tradiție de familie, se poate spune că și-au început activitatea odată cu secolul XX (ba chiar în 1899, cum găsim pe internet).

Iar când au început privatizările, în anul 1991, cei doi acționari menționați mai sus au început în Lugoj privatizarea cu pâine. A fost prima brutărie de după Revoluție, care avea și un magazin de desfacere, la stradă.

Mai întâi dl Adrian a cumpărat o casă pe str. Primăverii (în spatele magazinului „Unic”), unde avea un singur cuptor DAMPF, de cărămidă, și care funcționa cu CLU, combustibil lichid, ulterior adaptat la gaz.

Peste 6 luni a reușit să mai facă rost de unul, iar peste alte 6 luni, încă un cuptor de patiserie.

Actuala locație a fost cumpărată de dl Ardelean în anul 1999, iar în anul 2000 a dat drumul afacerii.

Aici urmează să vină la rând a patra generație de producători de pâine: după bunicul Constantin, tata Ioan, urmează dl Adrian (care este și Ion!); și a patra generație: soția, dna Gabriela și copiii: Claudiu-Emanuel (34 de ani), Denis-Cristian (30) și Darius Ștefan, mezinul familie, de 24 de ani.

Angajați ai firmei, ei sunt hotărâți să ducă tradiția de familie mai departe. Fratele dlui Adrian, Constantin – al doilea, fiindcă venea după bunicul – a deținut moara de la Găvojdia, prima moară din județ, în colaborare cu AGROMEC.

În ceea ce privește dotările actuale ale firmei SC Ardelean Company, putem spune că acestea curprind 10 cuptoare: 4 cuptoare de pâine cu suprafața de coacere de 22 m.p. fiecare și 6 de patiserie – capacitatea 7 tone în 24 de ore.

Distribuirea mărfii se face cu 7 autoutilitare și 4 mașini tip magazin, care distribuie marfă proaspătă de panificație și patiserie în școli, pe platforme industriale, la sedii de firme.

Magazinul propriu, cel cunoscut, de pe laterala fabricii, s-a modernizat și extins de curând. Alături de el, firma mai are alte cinci magazine pe raza orașului.

În final, aș vrea să vă ajut să vă faceți o imagine legată de biroul – și atmosfera de lucru a – patronului firmei ARDELEAN COMPANY.

Toți pereții sunt tapetați cu diplome  (premii I, II, II) eliberate de Consiliul Național al Întreprinderilor Private, Mici și Mijlocii.

Se binecunoaște că I.M.M.-urile se află la loc de cinste în economia statului. Iar biblioteca este plină de diplome oferite de autorități ecleziastice; din partea unor parohii, mănăstiri ajutate de firma Ardelean Company de-a lungul timpului.

Trebuie menționat că avem de-a face cu o familie credincioasă, buni ortodocși, care frecventează biserica în mod regulat. Pe masa de lucru i-am remarcat pe cei doi mari arhangheli, Mihail și Gavril: două statuete metalice.

Iar pe alte mese ceilalți doi: Rafael și Uriel. De asemenea – printre altele – un balaur auriu adus din China, a cărei mitologie e plină de animale fabuloase.

Și cam atât (deocamdată). Dl Ardelean susține că ar putea scrie tomuri întregi pe tema panificației. Îl credem, dar noi suntem limitați de spațiul tipografic și ne oprim aici.