Constantin-T. STAN
Cu prilejul alegerilor locale din 2020, la Lugoj, după mai bine de 80 de ani, un reprezentant al PNL câștiga un mandat de edil-șef al vechiului târgușor. O localitate cu o opulentă tradiție liberală, cu personalități exponențiale care au marcat istoria așezării.
Să ni-i amintim pe Alexandru Bireescu, primarul de pioasă aducere-aminte (1933-1938), președintele organizației locale a PNL, cel care a avut fericita inițiativă de a-l cinsti pe Nicolae Titulescu cu titlul de Cetățean de Onoare.
Supranumit de localnici, pentru generozitatea și probitatea sa profesională, „medic al săracilor”, liberalul lugojean a rămas în istoria orașului ca un primar extrem de performant, cel căruia i se datorează modernizarea localității.
A fost decorat, în 1934, cu Ordinul „Coroana României în Grad de Cavaler”, în același an Lugojul fiind ridicat, prin diligențele sale, la rangul de municipiu.
A fost arestat de organele de Securitate în 15 aprilie 1952, învinuit că era membru în așa-numita organizație conspirativă anticomunistă „Comitetul Național de Eliberare”. Grav bolnav, a decedat în 17 februarie 1953 la Penitenciarul din Timișoara.
În fruntea organizației lugojene a PNL s-au aflat, de-a lungul timpului, personalități culturale și ecleziastice marcante: protopopul ortodox George Popovici, membru corespondent (din 1909) al Academiei Române, și profesorul, dirijorul și compozitorul Ioan Vidu, „doinitorul Banatului”, deopotrivă doinitor al Marii Uniri, care a reușit prin cântecele sale, izvodite din cea mai curată trăire românească, să trezească în conștiință românii de pe ambii versanți ai Carpaților.
Un alt important reprezentant al Brătienilor a fost avocatul Constantin Stan, fiul măestrului călțunar Pavel Stan, om de vază al Lugojului, care a exercitat, de-a lungul timpului, funcțiile de preşedinte al măeştrilor călţunari, prim secretar și, în două rânduri, cea de „prezident” al Reuniunii Meseriaşilor Români din Lugoj.
Episodic, i s-a încredințat și președinția Consiliului de Administrație al Băncii „Timișul”, sub mandatul său instituindu-se un cor al Reuniunii Meseriaşilor, dirijat de învățătorul Gheorghe Onae.
Soția lui Constantin Stan, Cornelia (Nelly) n. Șepețian (originară din satul Murani, fiica preotului Petru Șepețian), artistă lirică (soprană), a absolvit Academia de Muzică din Cluj, activând ca solistă a Reuniunii Române de Cântări și Muzică din Lugoj și profesoară de teorie la Conservatorul local.
Și-a adus aportul, ca solistă, în decembrie 1940, la concertul de debut al lui Dimitrie Stan (nepotul călțunarului Pavel Stan) în fruntea Corului „Ion Vidu”, pe scena Teatrului „Traian Grozăvescu”, în poemul coral-instrumental Avram Iancu, regele munţilor, de Timotei Popovici, alături de sopranele Dora Stan (soția lui Dimitrie Stan), Ana Nişulescu, tenorul Vasile Popescu (fostul ginere al lui Ioan Vidu) și Ioan Iorga (bas-pedalist de notorietate națională), în prezența autorului.
Constantin Stan a fost arestat în 1952, apoi, după o perioadă în care a fost supus interogatoriilor, a fost trimis la muncă silnică la Canal.
În Gulagul românilor erau prezenți intelectuali, reprezentativi pentru intelighenția românească, indezirabili noului regim pentru profilul lor ideologic (studenți, profesori, medici, ingineri, ofițeri de rang înalt, preoți, manageri ai unor instituții publice), dar și oameni de rând și reprezentanți din vârful structurii piramidale a partidelor așa-zis burgheze (țărăniști, liberali, dar și legionari).
Unii au fost arestați pentru apartenența politică, adăpostirea unor luptători din rezistența anticomunistă, prezența într-un anumit anturaj considerat reacționar, în timp ce altora li s-au intentat (de către asesorii populari, oameni neșcoliți, unii promovați de la volanul tractorului) așa-numitele procese de intenție, după ce informatorii și colaboratorii semnalaseră organelor Securității atitudini verbale sau comportamentale ce aduceau atingere valorilor promovate de regimul de „democrație populară”.
Încă înainte de detenție, Constantin Stan avusese acute probleme medicale, suferind de o infecție pulmonară extinsă. Boala sa agravându-se, au urmat, într-un ritm galopant, septicemia și decesul, în 5 martie 1953, la vârsta de 52 de ani, în aceeași zi cu dispariția lui Stalin.
Diagnosticul, așa cum se menționa într-o adresă transmisă familiei, purtând antetul Ministerului de Interne: bronhopneumonie acută.
Familiei nu i s-a transmis informația privind decesul, despre care s-a aflat abia peste câteva luni, când unii dintre deținuții eliberați au înștiințat familia, indicând și poziția mormântului.
În speranța identificării, cândva, a rămășițelor sale pământești, un camarad de suferință a strecurat în sicriu o cutie goală de conservă.
Fiica avocatului, Ametista (căsătorită Rosenberger, rezidentă în Germania), a cercetat, peste ani, împreună cu Gelu Stan, fratele său, vechiul cimitir din colonia Valea Neagră, neîngrijit de ani buni și, se pare, dezafectat, devenit loc de pășunat, fără posibilitatea de a mai recunoaște însă amplasamentul:
„Eu am fost acolo – mărturisește ing. Ametista Stan – ca să-i caut mormântul. Am găsit un cimitir cu iarba cât mine de înaltă, de nu se putea găsi un rând, un mormânt. Mișunau caprele prin iarbă. Am apelat și la preotul local și am văzut că nu pot să-l găsesc. Pe cine să exhumez? La ora actuală ar fi multe posibilități”.
Cât de trist să nu te poți reculege și lăcrima în fața mormântului părintelui tău, să nu poți așeza un buchet de flori lângă o cruce!
Astăzi, peisajul politic liberal lugojean e dezolant de pustiu. Cu excepția a două distinse doamne, prof. Marcela Balint și muzeografa Luminița Wallner-Bărbulescu, ambele cu pedigree liberal, aproape nimeni nu se mai revendică din ideologia liberalismului.
Speranțele lugojenilor pentru o ipotetică renaștere a orașului s-au năruit. Poate, peste încă vreo 80 de ani, va mai apărea un liberal (veritabil sau travestit) care să trezească interesul urmașilor Anei Lugojana.
Lasă un răspuns