Klaus Iohannis, în Ungaria „lucrului bine făcut”, apoi iar în România lucrului nefăcut

La sfârșitul gloriosului său mandat, iată, Klaus Iohannis se învrednicește să se deplaseze oficial la Budapesta. Poate cu luxoasa sa aeronavă. Sau poate cu autoturismul și SPP-iștii care-l vor însoți de la Sibiu. Sau poate, cine știe, cu bicicleta. Sau pe jos. Ca un excursionist ce se află. Și poate va lua sub braț o bornă kilometrică. Și un steag al Ținutului Secuiesc. Nu știm cu ce pleacă, dar bănuim cum se va întoarce.

Toată lumea știe că Ungaria este condusă cu autoritate de Viktor Orban. Un mare patriot maghiar, unul dintre suveraniștii Europei și printre cei mai experimentați lideri ai statelor care, recent, a obținut o importantă victorie la UE.

A determinat Comisia Europeană să ridice sancțiunile împotriva Ungariei și să elibereze prima tranșă de 13 miliarde de euro din PNRR.

Bani pe care cu certitudine maghiarii vor reuși să-i cheltuiască, spre deosebire de români, care privesc impasibili cum cele câteva miliarde de euro virate de UE au înghețat literalmente în Trezoreria Băncii Naționale.

Pur și simplu pentru că nu există proiecte puse în mișcare.

Așadar Klaus Iohannis se deplasează în Ungaria „lucrului bine făcut” și, până una alta, în programul oficial al vizitei nu figurează o întâlnire și o discuție cu cel care are pâinea și cuțitul.

Ci doar cu doamna Katalin Novák, care are rolul formal de președinte, cea care a fost prezentă atât la Sibiu, cât și în Ținutul Secuiesc, promovând interesele și simbolistica Ungariei revizioniste.

Aceeași persoană care, metamorfozată în excursionist, a plecat dotată cu o pensulă și cu vopsea în vârful munților Carpați, pentru a colora steagul Ungariei pe o bornă kilometrică românească.

Ei bine, în Ungaria „lucrului bine făcut” ce ar putea face și desface președintele Klaus Iohannis, președinte al tuturor românilor? Din țară și, după cum ar spune Sandra Pralong, consiliera sa, românii de pretutindeni.

Aflăm că la loc de cinste pe ordinea de zi este ajutorul pe care România și Ungaria urmează să-l acorde în continuare Ucrainei.

Apropo de ajutor și de Ucraina, ieri, adică marți trei ceasuri rele, la Cotroceni s-a consumat un eveniment după opinia mea extrem de trist, îngrijorător chiar, legat de interesul național al românilor.

La fel cum a făcut și mai târziu, atunci când a acordat un interviu pentru trei televiziuni de știri, Volodimir Zelenski a aburit cât a putut de mult tema atât de presantă pentru noi a nerecunoașterii de către Ucraina a limbii moldovenești și respectiv de recunoaștere a limbii române.

Cât despre libertatea religioasă sau despre învățământul în limba română din Ucraina, nici măcar nu s-a vorbit. Klaus Iohannis a omis cu desăvârșire să atace acest subiect delicat pentru Zelenski.

Președintele Ucrainei, ceva mai târziu, întrebat în mod direct de către jurnaliști, a dat un răspuns de-a dreptul suprarealist acestei teme a limbii moldovenești versus limba română.

El a spus că statul pe care-l reprezintă este angrenat într-un război și că această temă a limbii române nu este o problemă globală. Ca atare, va fi tratată și rezolvată de către guvern atunci când îi va veni rândul. Adică la calendele grecești.

Mă tem că și autoritățile de la Budapesta ne vor trata cu același, iertați-mă, sictir. În singura întâlnire oficială la nivel pe care Iohannis o are cu omologul său de la Budapesta, mă rog, omoloaga, și cu atât mai mult cu cât se apropie alegerile – și nu avem nevoie de alegeri tensionate – ar fi fost indispensabil să fie abordată tranșant tema susținerii pe care Budapesta o acordă mișcărilor iredentiste din secuime.

Dar pariez că nu se va întâmpla asta.

După care, cu fanfara de onoare, Klaus Iohannis va bate pas de defilare, va pleca din Ungaria „lucrului bine făcut” și va reveni în România lucrului nefăcut.

Sorin Roșca STĂNESCU

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.