Interferențe cu spațiul cultural lugojean în structura repertorială a Festivalului Internațional „George Enescu”

Constantin-T. STAN

În mod constant, cu prilejul desfășurării ultimelor ediții ale grandiosului Festival Internațional „George Enescu”, aflat în topul evenimentelor festivaliere europene, managerii au împărtășit secvențe din marea muzică melomanilor unor orașe de provincie.

În toamna acestui an, la 7 septembrie, pe scena istoricului teatru lugojean (inaugurat la 1 decembrie 1900, prin prezentarea a trei spectacole cu artiști reprezentativi pentru cele trei principale comunități etnice și culturale – români, germani și maghiari), Romanian Chamber Orchestra va dărui, sub bagheta lui Gabriel Bebeșelea, un concert sub egida festivalului închinat Orfeului moldav. Un eveniment inedit, de bun augur pentru viața muzicală din cetatea lui Ioan Vidu, orașul muzicii.

Unii melomani lugojeni își amintesc, cu siguranță, de suita celor patru proiecte închinate memoriei lui George Enescu (Zilele George Enescu), organizate între 2012 (când a fost evocată muzicologic și concertistic prima prezență a lui Enescu la Lugoj) și 2018.

Din păcate, pandemia și unele sincope manageriale la nivelul administrației locale au împiedicat reluarea proiectului, care se derula, cu ritmicitate, cu contribuția unor artiști consacrați și a unor prestigioși muzicologi, pe scena teatrului lugojean, în parteneriat cu Festivalul Coral Internațional „Ion Vidu”, rămas astăzi într-un duios și trist remember.

Din structura repertorială a actualei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”, care ne oferă conexiuni cu istoria muzicală lugojeană, reținem, în primul rând, trioul Aubade (pentru vioară, violă și violoncel), care va fi interpretat de Fine Arts Quartet, și Sonata nr. 3 pentru vioară și pian „în caracter popular românesc”.

În 1904, la Lugoj, două tinere au interpretat, în primă audiție mondială (o ipoteză pe care ne-o asumăm), varianta pentru vioară și pian a opusului, la puțin timp după editarea partiturii, iar în 2013, în cadrul unui așa-numit „Concert al lugojenilor”, manageriat de subsemnatul, au reverberat, pe scena Teatrului Municipal „Traian Grozăvescu”, efluviile sonore ale trioului (dedicat de Enescu, în 1899-1900, celebrării a trei decenii de la căsătoria cuplului regal), dar și cele din Sonata nr. 3 pentru pian și vioară în la minor, op. 25, „în caracter popular românesc”.

După premiera absolută de la Oradea (16 ianuarie 1927), creația enesciană, capodoperă a literaturii camerale universale, a fost împărtășită, în 13 februarie, și melomanilor timișoreni. Includerea Sonatei în programul proiectului Timișoara Capitală Europeană a Culturii ar fi fost binevenită.

De asemenea, punerea în operă a unui proiect, sugerat de noi cu insistență, în ultimii ani, forurilor responsabile, privit însă cu indiferență: evocarea epocalei prezențe a lui Enescu la Timișoara, în 1921 (prima în Banat după Marea Unire), și reluarea concertistică a repertoriului oferit cu acel prilej.

Altfel, nu rezultă care sunt interferențele lui Enescu cu universul baroc timișorean, un burg cu o generoasă deschidere multiculturală. Să ne reamintim și ipostaza de creator a lui Enescu pe pământ bănățean: aflat în tren, în apropierea Timișoarei, Enescu finaliza (potrivit înscrisului de pe manuscris) schița părții finale din Sonata pentru pian op. 24, nr. 2.

Și includerea lui György Ligeti pe afișul festivalului (Concert românesc, cu Orchestra Simfonică din Göteborg, pe scena Sălii Palatului) ne sugerează interferențe cu spațiul cultural bănățean. Ligeti a preluat în Concert (finalizat în 1951, după un excurs folcloristic în Transilvania), in integrum, ductul melodic al unei Miorițe, varianta culeasă de Sabin Drăgoi, în 1934, în comuna Belinț, baladă care a circulat în zonă cu funcție de colind.

În același timp, prezența (izolată) a unui opus semnat de Paul Constantinescu (Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră, la Ploiești, cu Filarmonica locală) ne induce o sensibilă rememorare a episodicului popas pedagogic al compozitorului la Lugoj, în 1935, ca magistru la venerabilul liceu „Coriolan Brediceanu”.

Remarcăm inserarea în programul festivalier, pe scena Casei Memoriale George Enescu, a două cântece de Tiberiu Brediceanu (Floricică de pe apă și Bade, pentru ochii tăi, în interpretarea Rodicăi Vică, cu aportul pianistic al Adinei Cocargean).

Un limbaj muzical desuet (clasicul major-minor, fără apelul la modalism) al folcloristului bănățean, dar care poartă, aidoma opusurilor corale ale lui Nicolae Ursu, frust, nealterat, parfumul folclorului românesc, cu priză la publicul  meloman contemporan românesc, dar și de pe alte meridiane.

Din structura repertorială a unui eveniment festivalier de anvergură, cu recunoaștere în cele mai importante centre muzicale europene, nu putea să lipsească universul sonor al lugojeanului György Kurtág, corifeul muzicii noi: Ligatura – Message to Frances-Marie, op. 31b, și Ruhelos din Kafka-Fragmente, cu Camerata Bern și violonista Patricia Kopacinskaia.

Organizat sub egida Festivalului Internațional „George Enescu”, Simpozionul de Muzicologie (coordonator: Nicolae Gheorghiță, secondat de Olguța Lupu și Mihai Cosma) se va desfășura sub genericul „George Enescu și muzica secolului XX”) și va reuni muzicologi și cercetători din România (Universitatea Națională de Muzică București, Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Universitatea „Transilvania” Brașov, Muzeul Național „George Enescu”), Germania, Marea Britanie și Tunisia.

Vor fi părtași ai selectului eveniment și câțiva muzicologi bănățeni: Lucian-Emil Roșca (Facultatea de Muzică și Teatru a Universității de Vest din Timișoara), Daniel Milencovici (doctorand la Universitatea de Vest din Timișoara) și lugojeanul Constantin-T. Stan, care va reprezenta Universitatea din Oradea.

Un reper luminos în istoria biseculară a coralei „Ion Vidu” (urmașa vechii și glorioasei Reuniuni Române de Cântări și Muzică, cea mai veche alcătuire vocală din mediul urban românesc) rămâne prezența pe marea scenă a Festivalului la ediția din 2011.

Impresionat de nivelul interpretativ și profesionalismul lui Remus Tașcău, maestrul Kurtág își consemna impresiile, în 2008, în Cartea de Aur a corului: „În copilărie am auzit adesea corul «Vidu» și mi-a rămas o amintire de o sonoritate magică. Acum, n-am auzit încă niciodată corul la concerte, nici la repetiții, dar cunosc înregistrările magistrale ale maestrului Tașcău și aș vrea să încerc să scriu ceva demn de acest cor. Cine știe, la vârsta mea, oare mai reușesc?”

În final, consemnăm participarea pe scena Festivalului a unor ansambluri și creatori din spațiul bănățean: Filarmonica „Banatul”, Trio „Contraste” (o constantă a ultimelor ediții, cu un opus semnat de timișoreanul Gabriel Mălăncioiu), dar și oferta mai multor creații bartókiene, care ne reamintesc de excepționalele sale contribuții inspirate din folclorul românesc, dar și de originea lugojeană, pe filieră maternă, a Dittei Pásztory, cea de-a doua sa soție.