Lorena OTESCU
La doar câțiva kilometri de Lugoj, în mijlocul naturii, Hanul „Ana Lugojana” a fost cândva un popas plin de viață pentru toți cei care străbăteau drumul Făgetului. Astăzi, farmecul său nu a dispărut, dar provocările vremurilor moderne îl pun la încercare.
Construit în 1971, într-o perioadă în care autoritățile comuniste căutau să reînvie atmosfera vechilor hanuri românești, Hanul „Ana Lugojana” a devenit rapid un reper pentru cei care treceau prin zonă.
Numele său vine de la unul dintre cele mai cunoscute personaje inspirate din folclorul bănățean, fiica lăutarului Nica Iancovici, și evocă o întreagă lume de cântec, dans și tradiție.
Un han de poveste. Povestea hanului
Povestea cunoscutului han al lugojenilor începe prin anul 1971, când organele de partid şi de stat judeţene – în frunte cu „tovarăşul Prim” Telescu şi tov. Buftea, preşedintele Cooperativei de Consum Timiş – au pornit într-un control pe linie de cooperaţie în zona Făget – Tomeşti.
Dar întâmplarea fericită a făcut ca maşina ştabilor să se defecteze exact în dreptul locaţiei actuale a Hanului „Ana Lugojana”. Astfel, Lugojul cu al său han (adăugat cunoscutelor restaurante Dacia, Dinamo, Acapulco şi Concordia) vine să completeze tradiţia fabuloaselor Hanul Ancuţei, Hanul lui Mânjoală etc.
Ideea unui ștab comunist
Până să se repare maşina (aceasta era treaba şoferului, care obligatoriu era şi mecanic), tovarăşii au adăstat la umbra unui pom vreo două ore şi… au început să gândească. Fiind primăvara spre vară – o splendoare de pomi înfloriţi – primului secretar de judeţ îi vine o idee: Ce frumos ar fi – zice el către ceilalţi ştabi – să facem aici un popas turistic, ca loc de odihnă pentru oamenii muncii!?! (Vezi Doamne, pe ei asta îi „mânca”, grija pentru popor… Dar se vede că Dumnezeu din cer, care fără să ştie ei era şi Dumnezeul lor, le-a auzit gândul exprimat în cuvinte şi ne-a dăruit prin ei, nouă, lugojenilor, acest loc minunat.
Aşa s-a născut, cu exact 50 de ani în urmă, în mintea unui om însemnat al momentului o idee frumoasă şi valoroasă – nicidecum de lepădat!) În acelaşi an s-a și pus piatra de temelie a clădirii. Comuniştii noştri au demarat rapid lucrările, astfel că într-un an clădirea a fost înălţată şi hanul dat folosinţă spre finele lui 1972.
Anii de glorie
În anii săi de glorie, hanul vibra de oameni: muncitori, familii, turiști și localnici. Clătitele flambate, devenite produsul emblematic al locului, se serveau într-o atmosferă rustică și autentică. După redeschiderea din 2022, actualul proprietar încearcă să readucă hanul la viață, în ciuda obstacolelor:
„De când s-a construit autostrada, traficul pe aici a scăzut considerabil. Oamenii nu se mai opresc ca înainte. Iarna e greu, clienții sunt rari. Totuși, noi ținem hanul deschis zi de zi”, ne-a spus Vasile Ciorogaru.
Fosta zonă de cazare cu căsuțe din lemn a fost demontată din motive de siguranță. În locul lor, proprietarii vor să construiască o piscină publică, o sală de nunți, căsuțe tip A, să extindă terasa și parcarea și, eventual, să deschidă din nou hotelul. Totul însă depinde de fonduri, ideal europene, dar și de economii proprii.
Desertul care i-a cucerit pe toți
Dacă există un produs care a trecut testul timpului, nu poate fi vorba decât de clătitele flambate, preparate după o rețetă preluată de la bucătarii vechiului han și rafinată în timp. Acum, desertul este considerat un adevărat simbol culinar al locului, fiind comandat nu doar de localnici, ci și de clienți veniți din întreaga țară.
„E produsul nostru cel mai vândut, și pe bună dreptate. Ne bucurăm că a devenit atât de apreciat”, spune ne-a spus Vasile Ciorogaru.
Tradiția continuă… în pași bănățeni
Sâmbăta, hanul găzduiește „seri bănățene”, seri cu muzică populară, dansuri și preparate locale. Deși publicul nu e numeros, echipa hanului nu renunță:
„Chiar dacă nu vin mulți, le organizăm în continuare. Avem în plan pe viitor câteva ediții speciale, cu meniu stabilit și invitați renumiți.”
În paralel, se dorește și modernizarea interiorului, a toaletelor și crearea unei săli de evenimente de 200-250 de locuri. Terenul de fotbal de lângă han ar putea deveni spațiu pentru campionate locale.
Un loc de suflet, nu doar un business
Hanul „Ana Lugojana” nu este doar un restaurant sau un proiect turistic. Este o parte din identitatea locului, din istoria Lugojului, din poveștile oamenilor care s-au oprit aici măcar o dată. Și, poate, este și un simbol al rezistenței locale, al dorinței de a păstra tradiția vie.
Lasă un răspuns