Festivalul Internațional „Lugoj Clasic”. Stabat Mater de Giovanni Battista Pergolesi în primă audiție la Lugoj

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Constantin-T. STAN

Un eveniment excepțional a fost împărtășit melomanilor lugojeni, de către organizatorii celei de-a VI-a ediții a Festivalului Internațional  „Lugoj Clasic” (mezzosoprana dr. Aura TWAROWSKA), duminică, 26 septembrie a.c., în fața altarului Catedralei Greco-Catolice „Coborârea Sfântului Spirit”: Stabat Mater, de Giovanni Battista PERGOLESI (1710-1736), capodoperă a artei muzicale baroce, în prima audiție la Lugoj! Opusul, care are ca suport literar textul unei imn christic din secolul al XIII-lea, închinat Fecioarei Maria, care exprimă durerea Maicii Sfinte în fața supliciului crucificării Mântuitorului, este structurat în 12 episoade. Destinată vocilor de soprană și alto (partituri solistice) și unui grup instrumental de coarde (viori, violă, violoncel, contrabas) și clavecin (basso continuo), Pergolesi și-a definitivat creația, un adevărat cântec de lebădă, în ultimul său an de viață, petrecut, în penitență, la Mânăstirea Capucinilor din Pozzuoli (lângă Napoli), marcat de suferințele pricinuite de o incurabilă tuberculoză. Nu putem să nu remarcăm trista similitudine cu sfârșitul poetului-acuarelist lugojean Victor VLAD DELAMARINA, trecut la Domnul la aceeași vârstă, afectat de același morb.

Prezența în istorica catedrală greco-catolică ne-a prilejuit evocarea, în cuvântul de deschidere a Festivalului (după binecuvântarea Episcopului Alexandru MESIAN), a unor personalități ecleziastice și culturale care au înnobilat opulenta viață culturală a urbei. În fața ușilor împărătești au fost întronizați episcopii de pioasă aducere-aminte Alexandru DOBRA (1854 – primul ierarh al Diecezei Greco-Catolice de Lugoj), Episcopii-martiri Valeriu Traian FRENȚIU (1913) și dr. Ioan BĂLAN (1936). Episcopul-cărturar Alexandru NICOLESCU, întronizat în 1922 (în timpul păstoririi sale a fost sfințită pictura Catedralei, opera maestrului Virgil Simonescu, s-a organizat procesiunea cu icoana făcătoare de minuni de la Scăiuș, s-a amenajat o grădină botanică și s-au pus bazele unei Federale a Corurilor Române Unite, după modelul asociației întemeiate, în 1922, sub patronajul lui Ioan Vidu), și Ioan PLOSCARU (unicul ierarh unit care a supraviețuit regimului carceral de inspirație stalinistă) completează sacra galerie a unor personalități marcante dintr-un topos hăruit de Pronie, pilde supreme de trăire duhovnicească, patriotism dus până la sacrificiu și hristică jertfire de sine.

Armoniile divine ale corului catedral au răsunat în majestuoasa catedrală încă din anul 1871, sub păstorirea lui Ioan OLTEANU, iar în 1908, cu prilejul unui pelerinaj la Cetatea Sfântă (binecuvântat de prezența lui Vasile HOSSU și Demetriu RADU), au reverberat, în interpretarea corului de la Colegiul „De Propaganda Fide” (din care făceau parte și clerici români), pentru întâia oară sub imensitatea cupolei Bazilicii „San Pietro”, sub bagheta lui Ioan IENEA, acordurile unui opus sacru românesc, Liturghia lui Gavriil MUSICESCU.

Vrednic de luminoasă aducere-aminte este și preotul unit Aurel POPOVICI-RACOVIȚĂ (născut în comuna timișeană Racovița, fost păstor duhovnicesc în satul cărășean Ticvaniu Mic), promovat, pentru excepționalele sale merite pe tărâm ecleziastic, național și muzical, ca profesor la Institutul Teologic și Preparandia de Fete, instituții fanion ale învățământului românesc, păstorite de cucernici ierarhi uniți lugojeni. Vrednicul preot-muzician a fost răsplătit, în două rânduri, în 1913 și 1940 (în timpul prezenței sale ca profesor de muzică la Colegiul „Moise Nicoară” din Arad), cu laurii prestigiosului Premiu Național de Compoziție „George Enescu”. În 1919, regele Ferdinand și regina Maria, aflați în drum spre frontul de la Tisa, au fost întâmpinați, la Bichișciaba, de peste 50 de corale, venite din toate ținuturile românești să aducă un omagiu Întregitorului. Impresionați de vraja dulcilor armonii ale corului catedral unit lugojean, dirijat de Ioan BACĂU, cei doi suverani i-au atribuit, ad-hoc, denumirea de „cor regal”, titulatură care a fost purtată cu mândrie ani de-a rândul.

Lucrarea lui Pergolesi s-a constituit, de-a lungul timpului, în sursă de inspirație pentru numeroși compozitori, care au preluat teme, le-au parafrazat și le-au adaptat în propria creație. Surprinzător pentru un opus baroc (mai sunt însă destule exemple), există chiar și adaptări jazzistice (ne amintim de recentul festival de jazz lugojean!), care conferă o viziune, oarecum bizară, ancorată în contemporaneitate.

Protagonist al primei audiții lugojene: grupul cameral instrumental „New Hope Ensemble”, fondat în 2018, coordonat de violoncelistul Octavian LUP. Soprana Veronica ANUȘCA (Opera Națională București) și mezzosoprana dr. Aura TWAROWSKA (filomela Banatului, vocea de aur de la Opera de Stat vieneză) ne-au inoculat tonicul sentiment că ne aflăm în fața altarului (sau a iconostasului) unei mari catedrale dintr-un important centru muzical european, încărcat de seculare tradiții. Noblețea timbrului, rafinamentul dozării dinamice (ambele artiste având o semnificativă experiență scenică în creații operistice pe importante scene lirice), impecabilul echilibru între registre și, nu în ultimul rând, impresionanta coordonare și sincronizare armonică și polifonică au exprimat sublim excelența unui concert care va rămâne, timp îndelungat, prețios reper în conștiința melomanilor lugojeni.

Suportul ansamblului cameral, alcătuit din performanți tineri cu importante specializări – Francis GALLAGHER, Ioana FORNA, Dora LĂPUȘTE, Raul LENART, Lelia SERAFINCEANU și Octavian LUP –, s-a situat la același nivel al excelenței, reamintindu-le celor ce s-au învrednicit să cunoască fascinanta istorie a Lugojului că, în interbelic, în primii ani de după instaurarea regimului comunist și, episodic, în anii ’70-80, în târgușorul nostru activa cu succes Orchestra Societății Filarmonice.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.