„Festivalul Berii” de la Lugoj, cu plusurile și minusurile sale

Augustin BERCEAN

O asemenea manifestare, care aduce mii de oameni în stradă și blochează circulația rutieră din Centrul orașului mai bine de 5 zile, nu poate fi trecută ușor cu vederea. Dar nici nu ar fi corect să fie analizată doar dintr-un singur punct de vedere, indiferent cum ar fi el, pozitiv sau negativ. Un mai vechi edil lugojean spunea că „cea mai mare greșeală pe care o poți face este să încerci să mulțumești pe toată lumea”. Și mare dreptate avea!

♦ A fost bine? A fost rău? A fost frumos? A fost urât? Sunt convins că există un număr la fel de mare de persoane pro, dar și contra acestui gen de manifestare stradală de divertisment. E și normal să fie așa. Răspunsurile sunt condiționate de nivelul de educație, de cultură, de vârstă, de starea economică sau de cea socială a fiecărui respondent. Ce pe unii îi nemulțumește, pe alții sigur îi entuziasmează. Și, atunci, cine are dreptate? Toată lumea, dacă e să dau eu răspunsul…

♦ Într-un oraș „pe cale de dispariție”, cum pare că este Lugojul, asemenea gen de manifestări stradale îl mai „resuscitează”, cât de cât. Obișnuitele zile de weekend lugojene, cu străzi pustii acoperite de o liniște apăsătoare, sunt tranformate în zile pline de agitație, dar o agitație pozitivă, care dă sens.

♦ Variantele de a petrece un weekend interesant în municipiul Lugoj sunt aproape nule. Care ar fi acestea? Un cinematograf și… cam atât! Nu o bază de agrement, nu concerte prin vreun Pub (aproape că nu mai există niciun loc în care să se mai poată cânta live în orașul acesta!), nu un club mai acătării. Dacă vrei de toate astea, nu ai decât să te urci frumușel în mașină sau în tren și să iei calea Timișoarei. Și asta se întâmplă de ani buni.

♦ Dacă e să vorbim strict de Festivalul Berii din weekend-ul trecut, raportat la numărul de persoane care „i-au trecut pragul”, putem spune că a fost un real succes. Cel puțin primele 2 zile de festival au scos mii de oameni în stradă. Dar și fericirea are costul ei… În cazul de față, ea a fost de 80 de mii de euro, de la bugetul local. Merită?

♦ Sunt convins că mulți ar spune că da! Unde mai poți să-i vezi pe Kika și ai lui Scorpioni, sau pe Titel Brestovicean și Dana Gruescu (că și-ai noștri-s la fel de buni!)? Poate la câte vreo nuntă, dar acolo trebuie să scoți și banii de dar din buzunar, deci bucuria concertului devine un pic mai estompată… Sau pe Puya, Eremia sau the Motans? Unde mai apuci să-i vezi gratis? Și atunci de ce să nu te bucuri de „cadoul” pe care ți l-a făcut Primăria Lugoj, prin casa de Cultură „Traian Grozăvescu”?

♦ Există și nemulțumiți care ar spune (ba chiar au spus) că promovarea unei băuturi alcoolice și ridicarea la nivel de sărbătoare a sa nu a fost tocmai o alegere potrivită. Și ar trebui să le dau dreptate. E adevărat, acest gen de denumire nu a fost inventat de cei care au organizat anul acesta festivalul, dar asta nu înseamnă că nu puteau să o schimbe. Mai ales că mai toate manifestările stradale din ultimii ani organizate la Lugoj au exact aceeași rețetă, singura diferență între ele fiind  modul cum sunt denumite. Că e „cu flori” sau „cu familie în weekend”, că e cu „bere” sau cu „beer”, toate sunt trase la indigo. Scena cu muzică, partea de mâncare și Parcul de distracții. Deci nu ar fi fost chiar greu să i se găsescă o altă denumire…

♦ O altă concluzie pe care am „tras-o” la finalul manifestării a fost, practic, o confirmare a ceea ce știam deja. Și anume despre publicul prezent. S-a demonstrat încă o dată că NU ai ce căuta cu genuri muzicale de nișă la manifestări stradale de divertisment. Cel puțin NU în Lugoj. Genurile blues, rock, jazz și chiar și folk, chiar dacă și ele au susținătorii lor frenetici, nu au ce căuta pe o scenă mare, pe stradă. Timpul lor a trecut și, chiar dacă nu ne convine la mulți dintre noi, trebuie să recunoaștem acest lucru. S-a văzut clar în ultima seară. Pe scenă au urcat muzicieni de certă valoare, dar, din cauza genului muzical abordat, lumea a fost foarte puțin prezentă în fața scenei. Asta e…

♦ Ca o concluzie finală, după ce am urmărit cele 3 zile de festival, pot spune că aceste manifestări stradale de divertisment își au și ele rostul lor. Că ar trebui gândite puțin altfel? Normal, orice lucru este perfectibil! Dar e cert că ar trebui să continue a exista. Că pe bani publici sau nu, că în centrul orașului sau în altă parte, că ar trebui mai mulți comercianți locali sau nu, asta este o cu totul altă poveste. O poveste pe care ar trebui să ne-o spună, nu peste mult timp, viitoarea administrație locală.

smart