Rechizitorii nedrepte, construite de procurori cu rea credință sau din nepricepere, și sentințe nedrepte date de judecători în baza respectivelor acte de acuzare, generează, la figurat, traume atât de grave asupra unor oameni, încât ele pot echivala cu acte de tip criminal.
Săvârșite de persoane care, atenție, sunt inamovibile și nu pot fi trase la răspundere decât cu mare greutate. Prin CSM. Unde, până la urmă, cei mai mulți sfârșesc prin a fi apărați. Despre o asemenea crimă am publicat pe CorectNews, o anchetă. La concluziile căreia a ripostat președintele de onoare al magistraților din România.
Voi publica integral mesajul pe care mi l-a transmis pe Whatsapp doamna Viorica Costiniu. Cu două precizări.
Prima e că îi port o stimă deosebită pentru activitatea dumneaei de magistrat.
A doua, pentru că îmi transmite frecvent opiniile tranșante legate de criticile pe care le aduc uneori unor judecători și procurori.
Dar nu voi face acest lucru până când nu voi rezuma cumplitul caz la care m-am referit ieri, în ancheta postată pe CorectNews, preluată de o serie întreagă de publicații și pe care o puteți citi dând click AICI.
În esență, în urma unui divorț, așa cum din nefericire se întâmplă în atât de multe cazuri, copiii rezultați din căsătorie, în urma neînțelegerilor dintre părinți, au ajuns subiect de analiză în justiție.
Situația lor a fost prezentată extrem de deformat în rechizitoriile depuse în instanțe, iar sentințele grave date de judecători nu au făcut decât să toarne gaz pe foc.
Coșmarul a doi copii minori, dintre care unul a atins de curând majoratul, a durat nu mai puțin de 11 ani și, între timp, așa cum arăt în anchetă, a mai apărut încă în copil, care și el va fi profund traumatizat, întrucât ambii săi părinți sunt condamnați pe nedrept la mulți ani de închisoare cu executare.
Am făcut o excepție de la regula pe care mi-am impus-o în toată cariera mea de ziarist de investigații, aceea de a nu mă pronunța asupra unor cauze în care în joc este soarta unor copii minori.
Am făcut excepție de la această regulă, întrucât cazul pe care l-am prezentat succint este cu adevărat cutremurător.
Iar faptele pe care le sintetizez sunt probate de mii de documente care conțin probe cât se poate de relevante că hărțuirea de către procurori și judecători a unor oameni nu-și avea rostul în acest caz și în toți acești ani.
Copiii, în cazul pe care l-am prezentat, sunt nu numai victime ale unuia dintre cei doi părinți, ci și sau mai ales victime ale unei justiții nedrepte sau chiar ticăloșite.
Mi-am făcut un obicei ca atunci când, prin prisma experienței mele de jurnalist și pregătirii mele juridice, ajung la concluzia că un procuror sau un judecător au încălcat în mod grosolan, printr-o strâmbă aplicare a legii, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să le fac public numele.
Pentru a nu plana păcatul asupra tuturor magistraților. Și astăzi voi proceda la fel, chiar din capul locului, în ciuda observațiilor doamnei Costiniu.
Nu o fac pentru a-i intimida pe magistrați. Ci pentru a atrage atenția că nici ei nu sunt deasupra legii.
Că deși au inamovibilitate, ei nu se pot plasa undeva între oameni și Dumnezeu. Așa cum, cu mai multă vreme în urmă, din nefericire, a sugerat chiar doamna Viorica Costiniu, într-un alt mesaj pe care mi l-a transmis.
Înainte de a-i face publică postarea, voi consemna numele respectivilor magistrați.
Citez: „Sentința nedreaptă atât de traumatizantă pentru toți cei de mai sus a fost dată de judecătoarea Diana Comșa (după căsătorie Ionescu Diana Anca) care, între altele, a fost pe bună dreptate acuzată că a plagiat o motivare pentru arestarea unui tânăr din Secuieni după o altă motivare a unui alt judecător, dată într-un cu totul și cu totul alt caz.
Inclusiv cu semnele de punctuație. În același caz, s-a pronunțat Timiș Ioan, judecător la Oradea, autor al sentinței de condamnare din 2021. Procurorul de caz este Antohi Gabriel de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, promovat recent pe lângă Tribunalul Bihor”.
Și iată în cele ce urmează, integral, mesajul doamnei Viorica Costiniu:
„Cosmarul este generat de parinti.
In rest, solutia dospeste in probele dosarului care nu se cunosc public decat din povestiri si ca atare dupa versiuni personale ori jurnalistice e neavenit sa se prejudece orice cauză.
In altă ordine de idei, generic vorbind, abordarea subiectului cu precizarea si a viitorului termen in cauza si nominalizarea celor care au investigat ori judecă această cauză constituie la vedere, nicidecum mascat, utilizarea asa-zisei libertati mediatice ca o presiune publica asupra judecatii prin expunerea justitiei la oprobiul general caruia i se aduce la cunostinta o varianta, asa cum o percepe jurnalistul „investigator” in baza, a ceea ce i s-a povestit, la randul lui”.
Statutul dvs. de președinte onorific, începând din anul 2000, al Asociației Magistraților din România, conferă o mare greutate tuturor aprecierilor pe care le faceți. Și multă credibilitate.
Tocmai din acest motiv mă aștept – și sunt convins că așteaptă și opinia publică – să interveniți cu aceeași fermitate și atunci când evidența v-ar obliga să constatați că unii procurori și unii judecători sunt corupți, că manifestă comportamente deviante sau că sunt nepricepuți, iar prin rechizitorii și sentințe comit, uneori chiar cu rea intenție, grave erori judiciare.
Care, într-un fel sau altul, se transformă în adevărate crime îndreptate împotriva unor oameni.
În speța pe care am prezentat-o, care, repet, este cutremurătoare, am avut posibilitatea să studiez, cum precizam mai sus, dosare însumând mii și de pagini, dintre care unele sunt documente oficiale.
Dacă chiar sunteți atât de preocupată de protejarea imaginii magistraților, cred că trebuie să fiți cel puțin la fel de preocupată și de integritatea morală și profesională a acestora.
Vă pot pune la dispoziție toate documentele pe care le-am studiat, pentru ca dvs. să vă convingeți că intenția mea ca jurnalist este să semnalez o nedreptate și să prezint adevărul, oricât de deranjant este acesta, pentru procurorii și judecătorii al căror nume l-am consemnat mai sus.
Și nicidecum intenția mea nu este aceea de a face presiuni asupra instanței de apel în scopul schimbării sentinței.
Lasă un răspuns