Remus V. GIORGIONI
Am putea spune, fără să greșim, că activitatea muzicală a Bisericii Baptiste – centenarul sărbătorit în duminica de 17 noiembrie curent – se leagă de tradiția muzicală a orașului de pe Timiș (cursanții fostei Școli Populare de Artă erau în majoritate neo-protestanți). De nume sonore, precum Ion Vidu, Tiberiu Brediceanu, Sabin Drăgoi.
Duminica trecută, în cadrul ambelor slujbe religioase – cea de dimineață și cea de după-masă – a avut loc jubileul (dublul jubileu!) al corului celei mai importante biserici baptiste din oraș, cea mai veche și mai numeroasă.
Un scurt istoric al corului, care este formația muzicală de bază a Bisericii Harul, se impune. De-a lungul timpului, biserica a avut mai multe coruri, alături de cel menționat, centenarul corului mixt: cor bărbătesc (încă există), cor de copii (cântă la diferite ocazii, mai ales de Crăciun și Ziua roadelor), cor de tineret, cor de fete. Orchestră de coarde, fanfară – care cuprinde suflători, instrumente de percuție, dar și viori etc.
Ideea unui cor mare, mixt al bisericii s-a născut acum un secol, odată cu venirea la Lugoj, ca pastor al bisericii, a lui Dumitru Drăgilă. În anul următor, biserica îl trimite la studii (un curs de instruire muzicală) pe Andrei Rafila, care va conduce corul până în anul 1928. În acest an, se mută la Lugoj, de la Valea Mare, Ioan Avram, care face parte din familia dnei profesoare Simona Avram – o ramură colaterală; sub bagheta acestuia s-a format primul cor consistent, 40 de persoane. Primul dirijor profesionist, absolvent de Conservator, a fost Gheorghe Jurcovici. În 1951, corul este preluat de un muzician timișorean, Gheorghe Ienovan, care face o faptă bună pentru lugojeni: instruiește câțiva tineri localnici în acest scop: Păun Drăgoi, Gheorghe Patacă, și Petru Murariu. În anul 1965, numărul coriștilor crește la 60, cu un repertoriu ce cca 70 de piese. În prezent, corul numără peste 80 de cântăreți – iar prin anii 2.000 se apropia de sută.
„Dinastia” Patacă: jumătate de sută…
Din anul 1971, corul este preluat de Gheorghe Patacă, cel mai longeviv dirijor: conduce corul aproape 20 de ani, ajutat și de organistul bisericii, Ilie Lazăr. După 1989, prin plecarea sa la cele veșnice, la pupitru ajunge Sorin Țepeș, și el absolvent al Școlii de Muzică. Iar după revoluție, dirijori sunt: Emil Patacă și Beniamin Tosity. Primul, fiul legendarului Gheorghe Patacă, dăruit trup și suflet lucrării, iar al doilea, și el, fiu de dirijor (al orchestrei). Prin plecarea în Statele Unite a familiei Tosity, cu Loteria de vize, anul 1998, corul rămâne iarăși fără un dirijor.
În 1999, cu ocazia Congresului Uniunii Baptiste (care se ține la Lugoj) corul evoluează sub bagheta lui Emil Patacă, care mai târziu va colabora cu Claudia Crețiu, nepoata sa și actuala dirijoare. Profesoară la Școala de Muzică, Claudia Crețiu – fostă Gherga – a venit în anul 2001 de la București, unde a activat la corul Madrigal, sub bagheta lui Marin Constantin (ca dirijor secund – artist liric – maestru corepetitor). Din anul 2009 preia corul mare (mixt) al bisericii, după ce timp de opt ani condusese corul de tineret. Dumneaei face parte, dinspre mamă, din familia de muzicieni Patacă. Ca și bine-cunoscutul cântăreț lugojean Dan Patacă; el activează de câteva decenii bune – de dinainte de 1989 – la Opera de Stat din Timișoara: mai întâi cântăreț în cor, iar apoi solist al Operei. (Gh. Patacă este și dirijorul legendar despre care se poate spune că a murit la datorie. I s-a făcut rău într-o zi de marți, în timpul repetiției de cor, a fost dus la spital și… dus a fost!)
De-a lungul timpului, au mai fost implicați în activitatea muzicală a Bisericii Harul: Marius Lăzărescu, dirijor al orchestrei (de menționat că, la ocazii festive, corul cântă împreună cu orchestra, realizând un ansamblu muzical). Marius Lăzărescu a fost unul dintre dirijorii activi, dedicați trup și suflet, ai formațiilor muzicale: alături de orchestră a mai dirijat și corul mare – numitele ansambluri artistice, cât și corul bărbătesc. Titi Ionescu – emigrat în State, în Florida, și plecat de curând la cele veșnice – a dirijat corul de copii alături de Agata Căprariu. Implicați în activitatea muzicală au mai fost: Emanuel Azgur – care a dirijat o perioadă de timp corul mixt – și frații Căprariu, Cosmin și Claudiu (plecați și ei în SUA, alături de mama lor); de asemenea, Marius Boghițoi, care locuiește în prezent în Anglia.
Festivalul Speranței și Jubileul de Pace (un eveniment muzical cu „tam-tam”…)
De-a lungul timpului, corul mixt lugojean a participat la diverse întruniri și festivaluri muzicale religioase, evanghelizări, pe stadionul local, dar și pe cel din Timișoara; prima biserică vizitată după revoluție a fost B. B. Reșița, nr.1. Au urmat apoi biserici din Timișoara, Arad, Caransebeș, Oradea sau Alba Iulia. Între 4-6 iulie 2008 a avut loc, pe stadionul Dan Păltinișanu din Timișoara, un mare eveniment evanghelistic neo-protestant – consi-derat cel mai mare din istoria țării (care ar merita o tratare aparte): Festivalul Speranței. Organizat de societatea misionară a lui Franklin Graham, fiul celebrului evanghelist de talie mondială, care a predicat evanghelia la milioane de ascultători.
[Acest eveniment, petrecut relativ recent, ne amintește nouă de unul și mai răsunător. Cu ocazia Jubileului de Pace de la Boston, 1859, a cântat un cor de 10.000 de persoane, acompaniat de o orchestră formată din 1.000 de muzicieni. Nu știm dacă erau pe atunci inventate timpanele (ca instrumente de percuție), sau ce tobe/baterii existau. Dar istoria consemnează utilizarea unor ciocane uriașe care băteau pe 200 de nicovale; în parcul din apropiere bubuiau tunurile, ca să susțină acustic evenimentul. Așa ceva nu credem (nu știm) să se mai fi întâmplat vreodată în istorie.]
Întorcându-ne acum „la oile noastre”, considerăm necesar să-i amintim și pe organiști (menționăm că orga acompaniază cântările comune din timpul slujbei, cât și cele mai multe dintre cântările corului): Ilie Lazăr, Cosmin Căprariu, Otniel Didraga, Asael Magheț – actual dirijor al corului bărbătesc; dr. Dan Drăgoi, Evangeline Laitin, Giulia Lăzărescu, Lois Murariu.
Printre cei care contribuie activ la activitatea muzicală actuală trebuie menționați: dr. Claudiu Murariu (conduce orchestra și corul de copii), Doru Lazăr, dirijorul fanfarei și al răsunătorului grup muzical Grace Singers, fiul cunoscutului organist și dirijor Ilie Lazăr; frații Daminescu, Darius și David. Și mulți alții.
În timpul slujbei de după-masă, aproape de încheierea evenimentului, pastorul senior actual, Bebe Ciaușu, a înmânat câte un cadou simbolic următorilor dirijori: cea în exercițiu – Claudia Gherga, Emil Patacă, Beniamin Tosity (cel care a traversat Oceanul ca să dirijeze două cântări). Și celor doi care n-au putut fi prezenți, dar au transmis câte un mesaj filmat: Sorin Țepeș (din Canada) și Emanuel Azgur (Statele Unite).
Iar în final, spre a trezi regretul celor care – ar fi putut, dar – n-au participat la un asemenea răsunător eveniment muzical, spicuim din programul manifestării.
Slujba de dimineață a început cu piesa „Tatăl nostru” de Ciprian Porumbescu (la pian Asael Magheț), iar cea după-masă s-a încheiat cu celebra „Hallelujah” de Händel: 8 piese dimineața și 7 seara, în calupuri de câte două piese. Dintre care mai menționăm: Via Dolorosa (solo: Diana Chirilă; vioară: Alex Vasiliu; pian: Lois Murariu), Eben-Ezer de M. Teschi (la pian Asael Magheț; duo trompetă Fabio Milazzo și Dan Gârboni).
Iar dacă e să mă întrebe cineva, piesa preferată a subsemnatului (cântăreț în cor peste jumătate de secol) a fost Glorie Mielului de Brian Ming, de o solemnitate deosebită: am văzut strălucind lacrimi, atât în ochii asistenței, cât și în ai coriștilor; prelingându-li-se pe față…
Lasă un răspuns