Emoția tenisului olimpic [short sport] Medalii pentru România

Emoția tenisului olimpic                      

Am fost la un pas de aurul olimpic la tenis. Și, dacă remarcabilul Horia Tecău ar fi reușit unul din jocurile sale bune, ne-ar fi făcut un cadou imens. Spectaculos și constant, Florin Mergea ne-a apropiat, în tensiunea finalei, la doar două game-uri de marele vis. Și, dacă oamenii considerați secunzi în tandemurile finalei – Mergea și Lopez – au evoluat la cote înalte, diferența au făcut-o liderii, Nadal prinzând o partidă excelentă față de Tecău, care însă fusese decisiv în drumul spre ultimul act. Multă emoție și dorință, sentimente copleșitoare lângă drapelele naționale, altfel de  atmosferă și implicare odată ce Rafael Nadal – om de echipă – reprezenta Spania și nu marele câștigător a paisprezece turnee de Grand Slam. La fel cum doar această competiție unică, odată la patru ani, a reușit să lanseze spre Gloria olimpică o incredibilă Monica Puig (Puerto Rico, 34 mondial, demolând-o pa favorita germană Kerber pentru primul aur olimpic din istoria țării sale) sau, chiar dacă învins dramatic de scoțianul Murray, pe vicecampionul argentinian Juan Martin del Potro (141 mondial, învingător la Djokovic și Nadal !). Tenis emoționant, în așteptarea imnului național!

Medalii pentru România

În momentul de față, deocamdată, Rio rămâne pentru noi memorabil prin bronzul  unui halterofil al cărui nume – Gabriel Sîncrăian – a fost pentru prima oară auzit în România, poate și în Clujul natal, cu această ocazie, prin locul trei obținut de un alt colectiv pe care scrie România – canotoarele de la 8 + 1, dar în primul rând prin echipa de spadă, campioana Europei, care s-a impus în finala de la Rio în fața campioanei mondiale și olimpice,  China. Ana Maria Popescu, Simona Pop, Simona Gherman, și Loredana Dinu, o Românie de aur, la 60 de ani de la prima medalie olimpică obţinută de scrima românească (1956). Triumf olimpic în premieră al unei echipe cu cinci titluri europene şi două titluri mondiale în istorie. La mai puțin de zece zile până la stingerea flăcării olimpice, pâlpâie, totuși,  în suporterul român flacăra … speranței la medalii. Hai România!

Dan H. BRUDIU