E adevărat, Lugojul are buget „istoric”, dar dacă nu mai vin banii din PNRR?

Augustin BERCEAN

 Zilele trecute a fost votat bugetul Municipiului Lugoj. Un buget considerat în unanimitate „istoric”. Beneficiară a unei conjuncturi de politică financiară europeană favorabilă, actuala conducere administrativă a orașului a reușit să „prindă” câteva proiecte, pe care, altfel, ne-ar fi fost foarte greu, dacă nu imposibil, să ni le permitem. Este vorba despre proiectele finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Dar dacă acești bani nu mai vin?

Cea mai mare problemă cu care se confruntă o administrație locală este găsirea surselor de finanțare pentru proiectele (mare parte promise în campania electorală…) pe care dorește să le implementeze. Vorba aceea, idei poate avea oricine. Mai greu este, în schimb, să găsești banii necesari pentru a le pune în practică. Cum din fondurile proprii, cele de la buget, abia poți administra aproximativ eficient orașul, principala „gâscă cu ouă de aur” a administrațiilor locale pentru investiții este Uniunea Europeană. Mai bine zis, fondurile pentru dezvoltare puse de către aceasta la dispoziție. Un astfel de fond este și PNRR.

Dar aceste fonduri puse la dispoziție de către Uniunea Europeană pot intra în vistieria țării doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Știm foarte bine cât de strictă este politica UE, mai ales cu România… Și mai știm și cât de bine sunt „pregătiți” cei care ne-au tot condus țara, în ultimii ani… Așa cum era de așteptat (nu cred că a surprins pe nimeni!), cea de a doua tranșă de finanțare din PNRR nu a fost aprobată. Deci, momentan, nu mai vine…

România este restantă cu câteva reforme, pe care, ca deobicei, a promis ferm că le va face. Printre ele se numără „intrarea în vigoare a modificărilor aduse cadrului de reglementare pentru a se asigura sustenabilitatea pensiilor”, „intrarea în vigoare a legii privind protecția avertizorilor de integritate” și „intrarea în vigoare a legii privind decarbonizarea prin care se adoptă calendarul de eliminare treptată a cărbunelui/lignitului”. Așa că, cei de Bruxelles nu au zis nici că nu ne mai dau banii, dar nici nu ni i-au dat. Momentan este vorba de o prelungire cu o lună a termenului necesar pentru analiza celei de-a doua cereri de plată din PNRR, în valoare de 3.2 miliarde euro. Dar gurile rele spun că nu la analiză s-au „împiedecat” cei de la Bruxelles, ci așteaptă să vadă dacă cei de la București au înțeles mesajul…

Bugetul „istoric” al Lugojului este compus în marea lui majoritate din acești bani, care ar trebui să vină de la Bruxelles. Noul corp de clădire al Spitalului „Teodor Andrei”, eficientizarea energetică a mai multor instituții din oraș, refacerea Podului de Fier etc., toate acestea pot fi realizate DOAR dacă România va primi acești bani. Altfel, Primăria Lugoj va trebui ori să caute în buzunarele proprii, ori să găsească alte surse de finanțare. Cu „buzunarele proprii” stă cam prost, zic eu. În ultimii trei ani, politica fiscală pe care a implementat-o nu pare să fie prea gândită. Să mărești în fiecare an taxele și impozitele, dar în același timp să renunți la asocieri cu firme care îți aduceau venituri la buget (vezicazul MOL), nu prea seamănă a „gândire profundă”…

E adevărat, situația actuală a finanțării prin PNRR nu are nicio legătură cu Primăria Lugoj. Din acest punct de vedere, aceasta și-a făcut treaba, așa cum a știut ea mai bine. Obținerea finanțării pentru construcția noului corp de clădire a Spitalului „Teodor Andrei” este chiar o reușită importantă. Dar ce ne facem dacă acești bani nu mai vin? Are Primăria și un plan B? Au început deja experții în proiecte ai Primăriei să caute noi surse de finanțare viabile? Sau stăm și așteptăm cu sufletul la gură să vedem cum se rezolvă problema dintre Bruxelles și București și, între timp, mai măturăm o stradă, mai punem o floare, mai reparăm o țeavă spartă…