Remus V. GIORGIONI
Personalitate controversată (cu o triplă origine: român, ungur și ceh), Paul (Pavel) Chinezu a trăit în secolul al XV-lea. Născut – se pare – în Banatul medieval: 1432, la Satchinez, Pavel Chinezu se săvârșește din viață la 62 de ani (1494) în localitatea cu nume sonor Smederevo, din Serbia.
Numele său nu are nimic de-a face cu chinezii, el însemnând de fapt Pavel Cneazul: din ungurescul Kinezi. Creștin ortodox, el a fost de fapt un erou antiotoman, comandant în armata imperială, tatăl său, Anton, fiind un simplu morar (de aici și legenda care spune că flăcăul Pavel, forțos din fire, era în stare să ia o piatră mare de moară și să o poarte pe brațe/s-o arunce în mare…
Iar unchiul Nicolae era om al regelui. Controversată este și apartenența nobiliară a lui Paul/Pavel Chinezu: dacă s-a născut om simplu și sărac, în timp familia sa – datorită meritelor evidente – a fost înnobilată. Tot datorită meritelor sale, este cuprins în tripla istoriografie despre care vorbeam.
Dar la fel de bine este posibil ca tatăl său să fi fost el însuși cneaz de Banat, fiul urmându-i în această demnitate; o familie nobiliară, mare proprietară de mori. Însă atât putem spune cu certitudine: istoricul acestei familii se pierde în negura timpului.
Mai întâi a fost cneaz al Maramureșului, iar mai târziu, comite al Timișoarei, prilej cu care se remarcă prin perfecționarea sistemului de apărare antiotoman.
Era timpul cnezatelor și voievodatelor, care au stat la baza principatelor române. Iar cneazul nostru (de care ne ocupăm) a avut faima de a nu fi pierdut nicio bătălie din cele pe care le-a condus, în care a comandat oștile antiotomane de sub flamurile lui Matei/Matia Corvin.
Istoriografia latină îl numește Paul de Kenezy, într-o cronică din anul 1464, iar istoricul român Ioan Hațegan îi „românizează” numele după marele Apostol Pavel. În altă cronică, din anul 1510, apare sub numele – tot latinesc – de Paulo de Kinis, comiti Themesiensi et Generali Capetano partium Regni nostrum inferiorum.
Gomila și Cotul Morii. Benigna
În Satchinez, presupusa comună bănățeană de origine se află un loc numit „Gomila” – o movilă, ridicătură, care ar putea fi un sit arhitectonic acoperind cetatea lui Pavel Chinezu (sau mai degrabă moara familiei, plasată în locul denumit „Cotul Morii”).
Realitatea este că Satchinez este și un sat sârbesc – fapt care poate să confirme presupusa sa origine sârbă. O altă legendă glăsuiește că turcii i-ar fi ars casa și gospodăria, drept răzbunare.
Dacă primele trei decenii de viață rămân în ceață, mai departe se face lumină în biografia sa, începând cu căsătoria: se însoară cu Benigna, fiica unui comiliton/tovarăș de arme.
Își începe cariera militară ca simplu soldat, dar – datorită iscusinței, priceperii și forței sale fizice – este ridicat la gradul de căpitan.
Este socotit unul dintre cei mai importanți războinici ai creștinătății europene, dar credem că forța sa fizică a fost supralicitată (ridicarea în brațe, fără nicio problemă a unei pietre de moară).
Fapt este că primește de la regele său, drept recompensă pentru fapte de arme, pământuri într-un comitat din Slovacia. Dar și în Ungaria, unde își stabilește reședința în anul 1472, i se construiește un castel și o biserică a comunității (biserică în care este și înmormântat; după atacul de la Smederevo este grav rănit și moare în scurt timp).
Odată intrat în slujba coroanei maghiare primește și rangul nobiliar („de”). Unele surse spun că ar fi trecut la catolicism: numele original al Apostolului Pavel fiind Saul din Tars. Se știe că în catolicism este preferat numele Paul în loc de popularul Pavel.
Referitor la începuturile sale, care se pierd în ceața istoriei, legenda spune că moara tatălui său ar fi fost vizitată într-o zi de un grup de vânători, între care era și regele Matei Corvin. El i-a servit cu apă pe însetații războinici porniți la vânătoare, din niște cănți de lut așezate pe o piatră de moară.
Văzând cu câtă ușurință tânărul morar ridică piatra de moară (folosită ca tavă…), regele decide să-l înroleze în armata sa. El conducea personal bătăliile, semănând moarte și prăpăd în rândul turcilor.
Menționări (evocări) ale numelui, în zonă și în urbea noastră
Nume glorios și sonor, Paul Chinezu, a inspirat mai mulți sculptori, autori de monumente dedicate personalității sale. Astfel, la Cluj-Napoca, este reprezentat într-un monument amplu, complex sculptural dedicat lui Matei Corvin, sub flamurile căruia a luptat întotdeauna.
Un alt monument este plasat la Șibot, pe Câmpul Pâinii – monument care celebrează victoria din anul 1470 împotriva turcilor, luptă care s-a dat în acel loc.
Mai aproape de noi, la Timișoara, în anul 1910, o echipă de fotbal îi poartă numele. Albumul Mugur de fluier al formației Phoenix cuprinde o melodie care îi este dedicată (de amintit în acest sens și formația „Noi, din Banat”).
Iar acum ajungem în mod inerent la prezența numelui Paul Chinezu în urbea noastră, orașul de pe Timiș. Nu-l putem uita nici pe colegul nostru poet, stins înainte de vreme – Paul Doru Chinezu – în legătură cu care nu știm dacă părinții, când l-au botezat la starea civilă, s-au gândit sau nu la legendarul „Chinez”…
Dar trebuie să scoatem în evidență neapărat strada cu acest nume – stradă parcursă de noi zilnic când activam la Stația Hidrologică aflată la capătul ei (și la dreapta).
Despre aceste lucruri – și altele de acest fel – am stat de vorbă cu un vechi prieten, Nelu Munteanu, fost șef al Administrației Financiare de pe lângă Primăria Lugoj (înainte de înființarea ANAF); care locuiește pe strada Paul Chinezu cu familia, de ani buni.
Lasă un răspuns