Către revoluționarii lugojeni,
Sunt dintr-un sat de lângă Lugoj și fost soldat în anul 1989 la 1140 Lugoj, la Batalionul 1 Infanterie, unde l-am avut plutonier de companie pe plutonierul Pavel.
Noi, soldații, ne-am înțeles foarte bine cu el. El ne-a povestit că nu avea ce să caute la batalionul de infanterie, deoarece el este subofițer de intendență, dar conducerea unității l-a schimbat de la depozitul de alimente, fiindcă unii șefi de la conducerea unității nu se mai puteau aproviziona cu alimente ca la autoservire.
După câteva încercări nereușite de a-l schimba din funcție, într-o zi cineva a aruncat un kg de gris în butoiul cu zahăr și imediat a sosit o comisie de la conducerea unității, care l-au schimbat, mutându-l la infanterie. Așa că, din cauza unui kg de gris, au fost uciși doi tineri revoluționari în fața unității.
Acum câteva zile, trecând prin Lugoj cu băiatul și nepotul, la solicitarea lor am oprit să le arăt cazarma unde am făcut armata în anii 1989-1990.
Am văzut monumentele ridicate pentru cei doi tineri uciși atunci la revoluție, apoi am intrat să le arăt unde este blocul cu dormitoarele, locul unde am stat eu pe transportor la revoluție și cum un soldat de lângă mine a vrut să tragă de capul lui în aer, peste revoluționari, dar a țipat la el sergentul major: Nu trage nimeni! Și le-am povestit ce a fost atunci.
Dar în fața unității am văzut ceva groaznic: un monument. Voi, revoluționarii, ce faceți? Cum este posibil să se ridice un monument la câteva zeci de metri de cei care au produs victimele? Cine a ridicat monumentul? Cine a aprobat așa ceva?
Atunci, la conducerea unității a fost maiorul Mândru, pe care l-am văzut anul trecut, în uniformă de general, dansând cu primarul la un eveniment în Lugoj (mi-a arătat nepotul pe internet).
De asemenea, o doamnă mi-a spus că pe holurile primăriei se află portrete cu personalitățile orașului, unde poza unui erou ucis la revoluție stă lângă poza unui fost securist din Lugoj. Asta e o nebunie.
Lasă un răspuns