Din Banatul sârbesc în cel românesc: dr George Isak (sau Un bănăţean la pătrat…)

Remus V. GIORGIONI

De aproape 40 de ani, în oraşul nostru profesează un domn doctor dermatolog, îndrăgostit de Banat (fiindcă s-a născut bănăţean…, dar şi de soţie, dna doctor Mariana Isak).

A venit în ţară la 19 ani, imediat după terminarea liceului, pe care l-a absolvit la Vârşeţ, secţia română. A absolvit Facultatea de Medicină la Timişoara (promoţia 1983), dar nu ca „student străin”, ci în calitate de cetăţean iugoslav de naţionalitate ro-mână; ştiind bine limba, n-a mai fost nevoie de anul pregătitor.

Iar în 1984 era deja infanterist marin în marina de coastă a ţării vecine – pe ţărmul Mării Adriatice (după câte am înţeles, dl doctor a făcut o armată destul de dură). Născut la Straja – comună mare, între Vârşeţ şi Biserica Albă, localităţi paralele cu graniţa – urmează şcoala primară în comuna natală, iar liceul la Vârşeţ, cum spuneam mai sus.

Dl doctor s-a născut într-o familie cu trei copii: mai are o soră în Serbia şi un frate stabilit în Franţa, cu care ţine legătura. În facultate se îndrăgosteşte de o colegă de grupă, care va deveni dna dr Mariana Isak.

Dacă aţi urmărit cu atenţie serialul nostru despre cetăţeni străini „aciuaţi” în Lugoj, aţi putut observa că dragostea a fost factorul determinant al stabilirii lor aici.

Cât despre părinţi şi bunici, acum, după aproape o viaţă petrecută în România, dl doctor Isak se poate declara cu mâna pe inimă şi român şi bănăţean. Şi lugojean, pe deasupra, deşi cei doi au ales să locuiască la ţară!

În liceu, dl doctor Isak a avut un foarte bun şi sufletist profesor de ro-mână, care i-a transmis şi elevului dragostea pentru literatură, ajutându-l să-şi descopere pasiunea pentru poezie, pe care o cultivă în copilărie şi adolescenţă.

În podul casei părinteşti de la Straja zac şi acum prin diferite unghere, în vreun cufăr de lemn prăfuit – probabil valiza de lemn cu care toţi am făcut armata – maldăre întregi de manuscrise. Pe care viaţa cu vâltorile ei de mai târziu l-a împiedicat să le mai caute sau să le valorifice în vreun fel.

(Vreau acum să fac o mărturisire: de fiecare dată când trec pe acolo, îi duc domnului doctor Actualitatea literară, pe care dlui o citeşte cu interes.) În afară de poezii (cultivarea talentului literar), drul Isak mai culti-vă în grădina casei de la Izvin flori, căpşuni, şi tot felul de pomi fructiferi.

După armată funcţionează o vreme ca medic în Serbia, la Biserica Albă, unde o aduce şi pe soţia – medic Fizio-terapie-recuperare – , cei doi sperând, chiar dorindu-şi mult să se stabilească în ţara vecină, unde erau condiţii mai bune de trai, iar comunismul nici pe deaprte aşa dur ca la noi.

Dar, după ani buni de profesat medicina în Serbia, din cauza războiului se văd nevoiţi să se întoarcă acasă – acasă în România. Este interesant de remarcat că, la întoarcerea în ţară, dna doctor a fost cea care a regretat, iar dl doctor cel care s-a bucurat!

Luându-şi amândoi rezidenţiatul în 1995, dr. George Isak funcţionează ca medic specialist timp de un an la Făget, iar din 1999 până în 2004, cele două cabinete vecine ale soţilor Isak se regăsesc în clădirea Policlinicii, unde i-am cunoscut cu toţii, cei care am avut probleme de sănătate.

În 2004, familia cumpără o casă în Lugoj, pe strada Dunării, unde – cum era şi firesc – cabinetul de Der-matologie al dlui doctor George Isak este alături de cel al dnei doctor Mariana Isak. Atâta doar, că secţia de Fizioterapie-recuperare are în plus cabinele de tratament şi de proceduri, specifice domeniului.

Dl doctor spune că îşi doreşte din tot sufletul să ajute oamenii bolnavi, nu să-i facă mai frumoşi: nu se ocupă de dermatologia estetică.

De un an, dna doctor şi l-a asociat la cabinet pe dl doctor Emil Isak (fiul), specialist de asemenea în fizioterapie, cu care are – cum altfel: vorbim despre o medicină în familie! – o colaborare foarte bună.

Al doilea copil al familiei de medici Isak este o doamnă, Andreea (psiholog); dumneaei conduce o grădiniţă particulară la Ghiroda. Soţul do-amnei, având o firmă de cathering, aprovizionează atât grădiniţa, cât şi creşa din localitate (avem iarăşi un exemplu de colaborare optimă în familie).

Cum am amintit deja, familia Isak face naveta la casa părintească a dnei Mariana, la Izvin, bucurându-se de tot confortul şi avantajele, de liniştea pe care le presupune viaţa la ţară. Acolo, dl doctor îşi poate cultiva şi talentul literar, cât şi pasiunea manţionată pentru horticultură-grădinărit.

De fapt, dl doctor se alintă mereu, spunând că el e doar ginere; „ginere la socrie”… (un bun pretext spre a o aduce în faţă pe doamna, când e vorba de raportat ceva, deşi româna lui învăţată încă din şcoală e impecabilă).

Este de menţionat că familia dr. Isak se bucură deocamdată de doi nepoţi de la dna Andreea, care se pare că a moştenit pasiunea tatălui legată de grădinărit:

Facem şi noi aici un joc de cuvinte metaforic: paralela dintre grădiniţa de copii şi cea de flori, că tot ne apropiem cu paşi grăbiţi de o sărbătoare, cea a Floriilor!

Când vom merge la biserică ţinând în mână o ramură înflorită – o floare sau un buchet şi vom sărbători împreună cu prietenii care se numesc Florica sau Florin…