Dezbinarea presei locale

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Nicolae SILADE

Voiam să scriu în editorialul de azi despre dezbinarea presei locale. Care, în treacăt fie spus, nu a fost niciodată unită, după revoluție. Deși, trebuie să recunoaștem, în perioadele ei bune, în anii ‘90, se stătea la coadă la ziare. Mai ales la Ziarul Drapelul, condus de Nicolae Toma, apoi la Redeșteptarea, ridicată la rang de publicație regională de către Ilie Chelariu.

Am colaborat, la început, cu ambele. Apoi, după ce a fost înființat Ziarul Lugojul, l-am condus aproape cinci ani, până când a apărut Actualitatea. La care am avut, în timp, colaboratori și de la Drapelul, și de la Redeșteptarea. Am încercat să mă înțeleg bine cu toți jurnaliștii, indiferent de publicația la care lucrau sau erau doar colaboratori.

Am încercat să mă înțeleg bine și cu politicienii locali dar, cu toate acestea, Actualitatea a fost considerată o publicație de casă, ba a lui Martinescu, ba a lui Boldea. Bine că nu s-a zis că am fost ziarul de casă al lui Buciu. Nu s-a zis pentru că erau altele cu acest statut. Și poate că mai sunt. Nu vreau să intru în detalii.

Problema însă e că acum nu cititorii, ci tocmai jurnaliștii (unii dintre ei) ne acuză că nu suntem ziarul de casă al cuiva. E treaba lor. Ceea ce vreau să remarc prin aceste rânduri este că s-a produs în ultima vreme o mare dezbinare a presei locale, iar vinovat de această stare de lucruri aș fi eu. Și cei care colaborează cu Actualitatea.

În ceea ce mă privește, știu că nu am trădat pe nimeni, deși am fost de multe ori trădat. Și am iertat. Am trecut cu vederea. Ca să mă credeți, vă dau un singur exemplu.

Un colaborator mi-a spus, mi-a jurat că își taie o mână dacă va pleca la o publicație concurentă. Și a plecat. Dar nu și-a tăiat mâna. S-a întors după un timp și l-am primit ca pe un prieten nou, ca pe un frate. Și iar am colaborat bine o perioadă, drept pentru care l-am avansat. Apoi iar a plecat. Dar nici vorbă să-și taie mâna. Cealaltă.

Acum, dacă vrea să vină înapoi, cum să-l mai primesc cu ambele mâini tăiate, conform jurământului său? Cu ce ar mai putea să scrie?

Cred că am fost destul de elocvent.

Recent, un alt prieten jurnalist mi-a adus fel și fel de acuze. Le primesc, mi le asum, pentru că nu se poate să fim ziarul de casă al lui Buciu, un individ care și-a bătut joc de Lugoj și de lugojeni.

Istoria ne va judeca pe fiecare după faptele noastre, după cuvintele noastre. Păcat însă că dezbinarea jurnaliștilor conduce inevitabil la discreditarea presei locale.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.