Despre informare, dezinformare, şantaj şi alte răutăţi provinciale

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Nu credeam că se va ajunge aici, și mai ales acum, când al doilea deceniu al primului secol din mileniul al treilea se apropie de final, iar progresul omenirii e aproape de apogeu. Dar probabil că așa e în viață, când cineva ajunge pe vârful unui munte, fie el și Everestul, ajunge să se creadă Dumnezeu sau chiar mai mare decât El și nu realizează că urmează, inevitabil, coborârea, ca să nu zic, cum s-a întâmplat în cazul unora, căderea. Dar iată despre ce este vorba. S-a întâmplat să fiu săptămâna trecută pe Transfăgărășan, la Bâlea Cascadă, când am primit pe Facebook următorul mesaj: „Zăpadă de peste 3 metri la Bâlea Lac, în mijlocul verii. Turiștii, în sandale. FOTO”.

Cum mesajul era distribuit de pe Știrile Protv, mi-am zis că nu poate fi fake news și am urcat spre Bâlea Lac să văd și eu „minunea”. Mi-a luat vreo trei ore să scap de coada de peste trei kilometri, însă când am ajuns în parcarea de la Bâlea Lac nu am găsit zăpadă nici măcar de trei milimetri. M-am întrebat de ce se compromite Pro TV-ul cu asemenea știri false, cui folosește această dezinformare? Ca să aflu, după câteva zile, că ProTv primește bani de la Guvernul României, aproximativ 1 milion de euro pentru un serial. Cât primește pentru alte emisiuni și seriale, nu mă mai interesează. Pentru că acum înțeleg: aflat în cădere liberă, cu astfel de știri și cu bani de la guvern, ProTv încearcă să supraviețuiască.

Cum încearcă să supraviețuiască și alte publicații, centrale sau locale, făcând din țânțar armăsar sau dezinfomând cu rea credință aproape totul. Ați observat, probabil, cum unele posturi tv sau platforme online, ahtiate după audiență, ne anunță că urmează știri bombă, care se dovedesc în clipa următoare un biet fâs. Dar iată un exemplu local. Acum două săptămâni, m-am dus să văd și eu ștrandul lugojean, „apa aia verde și vopseaua dispărută de pe Râul Cleanului”. Nu le-am găsit. Am găsit, în schimb, un ștrand modern, cum sunt puține în țară, cu apă limpede precum cristalul, cu vopseaua albastră la locul ei și oameni mulțumiți că au în sfârșit locul lor de bălăceală. Și, în timp ce mă aflam chiar acolo, am primit un mesaj că ștrandul e închis pentru reparații.

Culmea! Ștrandul era mai deschis decât la deschidere. M-am întrebat atunci cine și de ce dezinformează, ce urmăresc acele publicații sau acei postaci care denaturează realitatea și deformează adevărul? Și am găsit răspunsul într-un articol din 1937, publicat chiar în ediția trecută a ziarului nostru, din care reproduc un pasaj: „Noi credem că timpul presei de șantaj, de ponegrire, de defăimare a trecut. Noi nu înțelegem a batjocori sau a preamări personalitățile proeminente, pentru a distruge pe altele și pentru a ridica pe altele”. E vorba, deci, în ultimă instanță, de șantaj, de ponegrire, de defăimare.

Iar dacă cei de la 1937 credeau că timpul acestui tip de presă a trecut, realitatea ne arată că, dimpotrivă, astăzi e mai intens ca niciodată. Însă, în ceea ce ne privește, noi, lugojenii de bună credință, nu putem accepta că nu se face nimic bun în oraș, chiar dacă mai sunt multe de făcut, nu putem admite că primarul e vinovat pentru toate, câtă vreme cei care îl ponegresc nu fac nimic pentru comunitate, ci se bat cu cărămida în piept că au devenit eroi în „arătatul cu degetul”. Noi nu vom intra niciodată în corul denigratorilor, pentru că știm un lucru: cei răi nu vor fi niciodată buni, iar cei buni nu pot fi răi.

Nicolae SILADE

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.