Despre comunism sine ira et studio (5)

Tinerei cu caș la gură, școliți după evenimentele din decembrie ’89, mulți dintre ei analfabeți funcțional, doresc să șteargă, azi, cu buretele o etapă din istoria României.

Potrivit acestora, toți cei care am fost educați, am viețuit și am profesat sub regimul comunist suntem idioți, depășiți, anacronici și ar trebui să fim trecuți la index.

Noi, cei trecuți de 50 de ani, care am purtat cravata roșie de pionier, am cântat cântece revoluționare sub stindardul UTC-ului sau, mai grav, am fost chiar membri de partid, ar trebui să ne resemnăm, să cădem, eventual, într-o adâncă depresie și să ne retragem în locuri izolate, pentru a nu mai veni în contact cu societatea contemporană și noile principii de viață și conduită.

În ceea ce ne privește, nu avem niciun motiv să procedăm astfel. Școala în vechiul regim era fundamentată pe principii temeinice și, dincolo de ingerințele politicului (prin câteva cursuri săptămânale de socialism științific, munci patriotice și ședințe de partid – unde oamenii își trimiteau ocheade și vorbeau în bășcălie), a produs marii specialiști ai nației, în varii domenii, care duc și în prezent faima României pe toate meridianele: medici, magiștri și juriști performanți la cele mai prestigioase instituții academice europene și americane, ingineri și muncitori cu înaltă calificare.

Cineva are interesul să prezinte evidentele tare ale comunismului nenuanțat, în devălmășie, fără a face distincția între cele trei etape care au definit ideologia: comunismul cominternist, stalinist (care a generat tragicul proletcultism românesc, cu Canalul, Aiudul, Piteștiul și Sighetul), național-socialismul (în care se înfiripaseră câteva nuanțe de factură liberală) și, ca un nefericit corolar, etapa decadenței, inspirată de tipologia comunismului asiatic, faraonic,

cu exacerbarea cultului personalității, dus la paroxism.

Românii au așteptat, la sfârșitul anilor ’80, cu speranță, finalizarea mult trâmbițatei achitări a exorbitantei datorii externe, acceptând sacrificii, care ar fi trebuit să ducă la o deplină independență economică, generând premisele unei creșteri semnificative a nivelului de trai.

Nu s-a întâmplat așa, ceea ce a demonstrat că în relațiile internaționale nu poți fi un actor singular, independent, desprins de paradigmele instituționale care configurează statusul mondial. Cu alte cuvinte, trebuie să-ți alegi, ca în viață, aliatul sau prietenul care să-ți sară în ajutor. Ceaușescu, cum bine se știe, și-a îndepărtat potențialii prieteni și din Occidentul bunăstării, dar și maica Rusie.

Au urmat blocajele economice, marea minciună națională cu zilnicele raportări false privind situația economică și, în final, dezastrul: nesfârșitele și umilitoarele cozi la cele mai banale alimente, unele distribuite la rație: ciocolată de import, piper și scorțișoară, ½ l de ulei, ¼ dintr-un pachet de unt (ambele lunar!), pungi cu „frații Petreuș” (câte doi pui de găină), „adidași” (copite de porc). Hrana putea fi asezonată și cu ghiveci de legume și creveți vietnamezi, singurele produse ce se aflau pe rafturile alimentarelor.

O duceau prost românii, sufereau de inaniție, mureau de foame? Evident că nu! Frecvent, se sustrăgeau din fabrici cantități importante de unt, carne, ulei, mezeluri (mezelurile se bazau, ca materie primă, pe carnea de nutrie, pe soia și alte ciudățenii, care trebuiau să potolească foamea amărăștenilor).

Românul, ortodox de la Sfântul Andrei citire, fiind prin definiție conservator, nedispus la transformări bruște și spectaculoase, nu ar fi produs dezastrul din final de decembrie fără ingerințele serviciilor, pe care, într-un mod stângaci, ușor comic și necredibil la vremea respectivă, le clama Ceaușescu.

Se știe că la București activau, sub acoperire, spioni din Răsărit, infiltrați inclusiv în armată. Câți or mai activa în prezent, e o temă pe care ne-o putem propune, fără să așteptăm însă răspunsuri, mulțumiți de ceea ce ne oferă prezentul: hrană, libertate de mișcare, dreptul de a protesta și a ne închina Divinității, fiecare potrivit confesiunii sale.

Ce s-ar fi întâmplat dacă cârmaciul, într-un moment de revelație, sau sfătuit de consilieri inteligenți și cu viziune, ar fi dat liber la călătorii în Occident, ar fi importat alimente din belșug, ar fi oferit țăranilor un hectar de pământ și un tractor și ar fi dispus amplasarea de icoane în instituțiile publice?

Tot românul știe că la oficierea duminicalelor liturghii ortodoxe și greco-catolice se înalță rugăciuni pentru sănătatea și prosperitatea conducătorilor nației.

Românii ar fi mers la muncă în Germania, Franța sau Marea Britanie, așa cum au procedat sârbii și croații, apoi s-ar fi întors acasă cu un sac de bani în valută forte, și-ar fi construit vile și ar fi conceput o droaie de progenituri. Cine nu-și dorește să revină la iarba verde de acasă?

Episodul cu Laszlo Tökes în balconul bisericii reformate timișorene, o secvență aproape teatrală, e cel mai elocvent exemplu privind semnificația evenimentelor decembriste, când și Apusul, și Răsăritul doreau să îndepărteze (lichideze) un lider incomod, care o luase razna.

Deși exista un ordin pentru evacuarea bisericii și strămutarea pastorului reformat, acesta, încadrat de doi tineri securiști, care zâmbeau fin pe sub mustață, apărea, aparent inexplicabil, zilnic, la balcon, așteptându-se ca numărul protestatarilor să crească până la blocarea liniei de tramvai, ceea ce ar fi creat busculadă și haos, premisă pentru momentul declanșator al doritei răzmerițe.

Ceea ce s-a și întâmplat. Efect al degringoladei, în perfidul joc al serviciilor și al lipsei de coordonare informațională, au căzut sub tirul haotic primele victime, tineri nevinovați animați de cele mai curate idealuri. Încă se mai observă urmele gloanțelor care s-au izbit, la Timișoara, lângă Operă, la ultimul etaj al zidurilor clădirii care adăpostește astăzi, la parter, McDonald’s. Cine a tras, din ordinul cui, cu ce scop (veneau amenințări de la etajele superioare sau erau focuri de avertisment?), rămân simple întrebări retorice, care nu mai interesează astăzi pe nimeni.


Descoperă mai multe la Actualitatea Online

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.