Un tânăr pasionat de zbor și o Biblie călătoare pe lună
Remus V. GIORGIONI
„ZBOR ÎNALT” (High Flight) înspre Lună
sau chiar mai sus de stele…
„Eu voi zbura în glorii, eu/ Voi zbura!
Într-o zi nimeni nu mă va opri
Eu voi zbura!”
Duminică, 18 mai – zi de alegeri! – la slujba de dimineață (orele 10-12) – Biserica „Vestea Bună”, slujită de cunoscutul pastor Ionel Tuțac, a avut un oaspete de onoare: Joy Irwin Schatakleff, fiica celebrului astronaut James Irwin, al optulea din cei 12 care au călcat pe Lună; el zburând cu nava spațială Apollo 15 Eva, în anul 1971.
Distinsa doamnă a fost însoțită de o bună prietenă cu care călătorește peste tot: dr. Sherill; care a introdus-o printr-o rugăciune făcută în fața bisericii.
Primul cosmonaut american care a atins solul lunar a fost Neil Armstrong – după ce rusul Iuri Gagarin a zburat primul în cosmos, în 1968. Dacă nu mă înșală memoria, Armstrong ar fi exclamat: „Un pas mic pentru om – un pas uriaș pentru omenire!” (Iar rusul a declarat că, în „plimbările” lui prin marele univers, nu L-a întâlnit pe Dumnezeu…) Și, dacă mai adăugăm și afirmația devenită celebră a lui James Irwin, avem un triptic complet: „Pașii lui Isus pe pământ sunt mai importanți decât pașii omului pe lună”! (vezi foto).
Mama sa a vizitat România în 1996, însoțită de un cor de 200 de persoane care a cântat înclusiv la Sala Palatului. Societatea misionară înființată de tatăl său la întoarcerea de pe lună a primit cadou o replică a celebrului steag găurit al Revoluției române (de noroi și sânge mânjit).
La începerea programului, pastorul Tuțac, după ce a prezentat în fața bisericii împrejurarea în care le-a întâlnit pe cele două doamne în Israel – prilej cu care i s-a promis că va primi Biblia lui James Irwin, pe care a avut-o cu el în spațiu – a introdus-o pe Joy cu cuvintele de spirit:
„Iar acum, Joy Irwin ne va povesti cum a umblat tatăl ei printre stele…!” Mărturia fiicei lui Irwin – care a durat mai bine de o oră (în traducerea profesoarei Ligia Cioloca) a fost de-a dreptul cutremurătoare.
Ea a relatat în fața asistenței despre pasiunea dintotdeauna a tatălui ei care, la doar 13 ani, i-a spus mamei sale că vrea să ajungă pe lună… Iar asta cu toate că pe vremea aceea încă nu se știa nimic de programele spațiale ale NASA.
Ei au fost în familie 5 copii: 3 băieți și 2 fete.
Pasionat de zbor, James Irwin începe de mic să se inițieze în domeniu, ajungând să piloteze avioane și elicoptere. Cu prilejul unui asemenea zbor de rutină, avionul lui cade în deșert, iar pilotul, ca și aparatul de zbor, este „avariat” grav: ambele picioare – cât și mandibula – fracturate. Astfel încât se punea problema să i se amputeze un picior, iar atunci i s-a spus: „N-ai să mai zbori niciodată, băiete… Never!” El însă s-a încrezut în Dumnezeu – pe care L-a primit în viață tot cam pe la acea vârstă fragedă. Deși se recupera greu, James s-a încrezut în Dumnezeu și s-a rugat fierbinte să mai poată zbura odată (cândva)! În sfârșit, s-a făcut bine și, în scurt timp, află despre lansarea Programului Spațial al Agenției Spațiale americane, NASA. Se înscrie și el, dar este respins de două ori succesiv.
Abia a treia oară este admis, când se apropia de limita superioară de vârstă: a prins „ultimul tren”. Toată societatea americană, în frunte cu Președintele Nixon, era entuziasmată la gândul că omul va zbura pe lună (ce să mai zicem de James! El însă era în echipa de „pregătire” de la sol și încă nu știa că zborul pe Lună îi va schimba definitiv viața; atât lui, cât și altora). Iar într-o zi, iată, imensa surpriză. Comandantul programului se apropie de el și-i zice: „Jim, it is Your turn!”/este rândul tău. În culmea fericirii, James se pregătește, trupește și sufletește: face exerciții cu modulul lunar care – ne relatează Joy – era, împachetat, cam de mărimea unei valize; de acolo se desfășura un soi de mașinuță de cca 1,5 m pe 3 m. Încă de acasă, James a pus în „buzunarul” mașinuței Biblia sa de personală, s-o aibă la îndemână printre stele… (privitorul atent o poate vedea în fotografie).
La vremea aceea, Joy era o fetiță de 11 ani; vă dați seama cât a putut fi de impresionată la gândul că tatăl său va zbura în cosmos. Era totuși nemulțumită de faptul că James nu prea stătea pe acasă, fiind mai tot timpul la antrenamente… Dar iată că vine și ziua zborului – zbor calificat de observatori ca fiind unul istoric, cu un loc aparte în istoria zborurilor spațiale: „cel mai de succes zbor cu echipaj uman realizat vreodată”. Împreună cu David Scott, comandantul, și cu încă un camarad, petrec aproape trei zile pe lună. Atunci are loc momentul memorabil: încercând să monteze un aparat, Irwin se împotmolește la scoaterea cuiului de siguranță; iar aparatul era vital pentru succesul misiunii. Atunci și-a simțit neputința și i-a venit ideea să se roage: îi zboară gândul mai sus de lună și stele, la Dumnezeu! Iar El Și-a făcut prezența (James L-a simțit pe aproape: chiar a întors capul să vadă dacă este Cineva prin preajmă!); iar problema tehnică s-a rezolvat ca prin minune.
Ce înseamnă „Zbor Înalt”. Cine(va) ne-a vizitat pe Planeta Albastră
La întoarcerea acasă – pe Terra – chiar în anul următor, James Irwin a demisionat din NASA și a întemeiat Fundația Zborului la Înălțime: „Zbor Înalt”. În amintirea zborului său în spațiu și a întâlnirii mirabile cu Dumnezeu, de care a avut parte acolo. Un centru misionar care, la moartea astronautului – produsă în anul 1991 – făcea 20 de ani de activitate în toată lumea (dar istoria acestei fundații e deja ală poveste). În călătoriile sale misionare cu membrii fundației, James mărturisea, ca odinioară Apostolul Pavel: „Dumnezeu a hotărât să-Și trimită singurul Fiu pe Planeta Albastră, pentru salvarea noastră!”
Dar istoria convertirii în etape a lui James Irwin este iarăși o altă – întreagă – poveste, relatată în fața asistenței de fiica sa, Joy. Văzut de pe Lună, Pământul nostru abia dacă pare o minge – sau o sferă de marmură; sau mai degrabă cum l-a văzut James Irwin: un glob de Crăciun!
Însă mesajul christic se pare că nu mai este prea bine primit astăzi pe această Planetă Albastră zidită de Dumnezeu prin Christos însuși. Chiar în Țara libertății absolute – SUA – , întemeiată de părinții pelerini, Biblia nu se mai poate expune pe bănci în școlile publice. Poate chiar colegii cosmonauți au zâmbit (ușor) ironic la mesajul propagat din spațiu de colegul lor și inaugurat acolo sus, pe Lună.
Lumea este în continuă schimbare – dar „nu orice înaintare înseamnă progres!” – cum zicea cineva. Chiar cuvântul „progres(ist)” este astăzi răstălmăcit într-un sens deșănțat liberalist. Rezumând, iată care a fost parcursul spiritual al astronautului James Irwin – după ce l-am parcurs pe cel material. La vârsta aceea, critică pentru cei mai mulți, de 13 ani, tânărul viitor „zburător” a trecut pe lângă o biserică evanghelică de unde răzbătea ecou de cântare… A intrat, a ascultat mesajul biblic rostit de la amvon, care a fost unul predestinat, și s-a lăsat purtat ca pe aripi de vultur… În alte cuvinte, s-a convertit la creștinism. Dar frecventarea regulată a bisericii, alături de familie, s-a dovedit insuficientă, fără o întâlnire reală cu Isus Christos. Întâlnire pentru care a fost nevoie să „urce” pe Lună, cum am relatat.
Pe lângă cele relatate, americanca Joy a avut și cuvinte calde de încurajare pentru poporul român și România noastră, aflată azi, (când scriu acest articol): 18 mai, sub tirul alegerilor prezidențiale. Exagerând puțin (?), americanca ne-a prezentat ca pe o națiune privilegiată de Dumnezeu. Și mi-am amintit un lucru: cândva, ne zbăteam să obținem din partea americanilor Clauza Națiunii celei Mai Favorizate, care ne aducea mari avantaje economice. Aceasta mai tempera puțin din împotrivirea comuniștilor față de religie. „Azi, indiferent de cine va ieși din urne la vot, România se află în inima lui Dumnezeu!”, a spus doamna Joy. Rămâne ca noi să medităm la aceste cuvinte.
De la microfonul navei spațiale, Irwin a declamat cu glas tare cuvintele psalmistului: „Îmi ridic ochii spre munți/ De unde-mi vine ajutorul?…/ Ajutorul vine de Domnul/ Care a făcut cerul și pământul…” Apoi s-a oprit, fiindcă nu era sigur de reacția celor de la Huston, turnul de control care monitoriza zborul. Cosmonauții sunt un fel de ambasadori ONU pentru națiunile planetei: James Irwin ar fi fost bucuros să vină personal în România, dar nu a mai apucat.
La sfârșitul întâlnirii, Joy Irwin a dăruit pastorului o imagine mare cu tatăl său său pe lună, alături de nava spațială. Iar la ieșire a înmânat câte o carte poștală cu chipul cosmonautului fiecărui enoriaș. Mai menționăm că pastorul Ionel Tuțac a fost joi în Parlamentul României, spre a-și prezenta o parte din colecția sa de Biblii, îmbogățită cu Biblia care a călătorit pe Lună.
Lasă un răspuns