Cu sula în coaste [un editorial de Dan Timaru]

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Pentru că Rusia folosește gazul ca pe o armă, Comisia Europeană a propus un plan de apărare care vizează diminuarea folosirii gazelor în Europa cu 15% până în primăvara viitoare.

Cu alte cuvinte, Ursula Gertrud von der Leyen stinge lumina, răcește caloriferele și împarte gazul după principiile şi criteriile paşilor timpurii, strategie care are ca scop atenuarea dezechilibrelor pieţei şi volatilitatea preţurilor.

Madam Ursula Gertrud von der Leyen îndeamnă toate statele membre să lanseze campanii de conştientizare a publicului în vederea susținerii acestor măsuri și punerea lor în practică.

În timp ce Ursula Gertrud își sfâșie hainele de pe ea de grija popoarelor care ar putea tremura de frig la iarnă, băieții veseli de pe Dâmbovița nu au nicio apăsare, pentru că ei știu că românul este pregătit să înfrunte fără nicio problemă iarna Putin.

Ani de zile, ei au călit cetățenii de pe plai, în toiul iernii, cu calorifere călduțe și apă rece la baie. La Timișoara, anul trecut, Colterm-ul a declanșat un exercițiu tactic de rezistență la frig a populației, întrerupând încălzirea chiar și în spitale.

Totuși, previziunile astea sumbre care bântuie prin preajma mea îmi creează un anumit disconfort. Mă simt agresat de parcă cineva mi-ar tot ține sula în coaste.

Cred că de pe vremea Epocii de Aur sufăr de sindromul sulei, vreau să zic al sulei pusă în coaste. Am salutat cu bucurie căderea comunismului și pășirea în democrația europeană, numai că, în coastele mele, băieții veseli de pe Dâmbovița au uitat sula.

De câțiva ani o simt înțepându-mă tot mai des și tot mai tare. Mi-au pus vreo doi ani mască, tot cu sula, iar mai nou vor să-mi stingă lumina, să-mi raționalizeze dreptul la fericire, tocmai acum când guvernul, în marea lui mărinimie, a ieftinit carburantul cu câțiva bănuți, tocmai acum când Uniunea Europeană împreună cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a început procesul de emitere, distribuire și încărcare a voucherelor sociale oferite prin programul guvernamental „Sprijin pentru România”.

Tocmai acum când am început să mă simt ca un milog fericit căruia guvernul țării mele și UE îi aruncă firimituri de la marele ospăț la care ei se înfruptă.

Mă aștept să fiu mutat într-o grotă și obligat să renunț la civilizație. Să mă bărbieresc cu cioburi de sticlă și să cultiv intensiv păduchi pe căpățână.

Asta numai așa, ca să salvez planeta de la pieire, că prea mult consum și prea mult poluez. Mă pot aștepta la orice din partea acestor mari strategi de mucava care îmi hotărăsc destinul.

Orice va fi însă, va trebui să mă las purtat de val. Dar, am și eu o rugăminte de adresat celor care îmi tulbură liniștea existențială: scoateți-vă, domnilor, chestia aia din coastele mele și mai ales labele din portofelele noastre!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.