Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj [5]

Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022), cu titlul „Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, un document de peste 40 de pagini, care prezintă atrocitățile regimului comunist.

Gheorghe Petrov

 Ceilalți patru inculpați din lotul Blănaru, care au primit condamnări privative de libertate cu termene de timp cuprinse între 10 ani și închisoare pe viață, pe care urmau să le execute în penitenciarele regimului, sunt:

4. Petru Pușchiță (poreclă: Liber) – născut la 20 martie 1915 în com. Domașnea, jud. Caraș-Severin, fiul lui loan și Ana, cu ultimul domiciliu în localitatea natală. Căsătorit cu Stana Pepa, având împreună un băiat. Ocupația: țăran agricultor. A fost membru în organi-zația de partizani condusă de Spiru Blănaru. Arestat la 13 martie 1949 și condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la 15 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică.

* Registru special – Primăria Timișoara / Decedat în 2 august 1949, ora 12.00, la Timișoara. Cauza morții: Hipertensiune arterială / AM nr. 104; CM nr. 370618. Data întocmirii actului de deces: 14 august 1957. Declarant: Vasile Nica.

5. Gheorghe Smultea – născut la 17 martie 1928 în com. Teregova, jud. Caraș-Severin, fiul lui Traian și Elena, cu ultimul domiciliu în localitatea natală. Absolvent al Liceului Comercial din Lugoj. Nu a fost căsătorit. A fost membru în organizația anticomunistă din Teregova condusă de notarul Gheorghe Ionescu, dar a fost implicat și în acțiuni desfășurate alături de gruparea lui Spiru Blănaru. Arestat la 22 februarie 1949 și condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la 20 de ani muncă silnică și 10 ani degradare civică.

* Registru special – Primăria Timi-șoara / Decedat în 2 august 1949, ora 13.00, la Timișoara. Cauza morții: TBC pulmonar / AM nr. 105; CM nr. 370619. Data întocmirii actului de deces: 14 august 1957. Declarant: Vasile Nica.

6. Aurel Vernichescu – născut la 24 mai 1898 în satul Vârciorova, com. Bolvașnița, jud. Caraș-Severin, fiul lui Martin (preot) și Silvia, cu ultimul domiciliu în Lugoj. A fost căsătorit cu Margareta Korondy de care a rămas văduv, având împreună doi copii. Ocupația: inginer agronom, licențiat al Facultății de Agronomie din Cluj; anterior acestei școli superioare a absolvit și Academia Teologică din Caransebeș. Fiind urmărit de autorități s-a refugiat în zona localității natale, unde, în iulie 1947, a înființat un grup de rezistență armată anticomunistă pe care l-a condus până în momentul arestării sale. A fost reținut la 6 mai 1949, fiind anchetat și apoi condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la muncă silnică pe viață și confiscarea averii.

* Registru special – Primăria Timișoara / Decedat în 2 august 1949, ora 13.00, la Timișoara. Cauza morții: Insuficiență circulatorie, Hipertensiune arterială/ AM nr. 106; CM nr. 370620. Data întocmirii actului de deces: 14 august 1957. Declarant: Vasile Nica.

7. Teodor Ungureanu – născut la 16 februarie 1913 în satul Prăși, com. Petricani, jud. Neamț, fiul lui Mihai și Maria, cu ultimul domiciliu în Arad, strada Armata Roșie nr. 63 (în prezent Calea luliu Maniu). Căsătorit cu Livia Ciurdar, având împreună un copil. Ocupația: gardian public în Arad, apoi a devenit comerciant prin cumpărarea unui birt și ulterior a unui restaurant în oraș. A fost membru în organizația anticomunistă Partizanii României Mari condusă de Ion Tănase. Arestat la 18 martie 1949 și condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la 20 de ani muncă silnică și confiscarea averii.

* Registru special – Primăria Timișoara / Decedat în 2 august 1949, ora 13.00, la Timișoara. Cauza morții: TBC pulmonar / AM nr. 107; CM nr. 370621. Data întocmirii actului de deces: 14 august 1957. Declarant: Vasile Nica.

* * *

După proces, conform informațiilor înscrise în fișele matricole penale, cei șapte condamnați au rămas deținuți în penitenciarul din Timișoara, situat pe strada Popa Șapcă ¹². De aici, în dimineața zilei de 2 august 1949, pe timp de noapte, au fost scoși și transportați cu o mașină în zona Lugojului, unde au fost executați prin împușcare.

________________________

Notă:

¹² În unele lucrări de specialitate s-a strecurat o informație eronată, care spune că cei șapte deținuți au fost trimiși după primirea condamnării la penitenciarul din Gherla, iar după scurt timp au fost aduși înapoi la Timișoara pentru un supliment de anchetă la Regionala de Securitate. Mai mult, s-a afirmat că deținuții au fost asasinați în timpul transferului, undeva pe drum, și că aceștia nu au mai ajuns niciodată la Timișoara (Vezi Marius Oprea, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, 1949-1989, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 327-328, nota 534, doc. nr. 25; Dorin Dobrincu, Listele Morții. Deținuți politici decedați în sistemul carceral din România potrivit documentelor Securității, 1945-1958, Editura Polirom, lași, 2008, p. 56). Fișele matricole penale ale acestor deținuți au fost întocmite la Penitenciarul Timișoara la 25 iunie 1949, ziua pronunțării sentinței de condamnare, când aceștia au fost depuși în penitenciar pentru ispășirea pedepselor stabilite de instanță. În fișe nu sunt menționate date care să indice faptul că deținuții au fost mutați într-un alt loc de detenție. De asemenea, nu cunoaștem nici o sursă documentară explicită din care să rezulte că cei șapte deținuți ar fi fost trimiși de la Timișoara și încarcerați în penitenciarul Gherla.                                    (va urma)