Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj [3]

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Lotul Blănaru, în timpulprocesului

Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022), cu titlul „Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, un document de peste 40 de pagini, care prezintă atrocitățile regimului comunist.

Gheorghe Petrov

 Prin Sentința nr. 1091 din 21 iunie 1949, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara și citită în ședință publică în 25 iunie1, cinci dintre inculpați (Spiru Blănaru2, Petru Domășneanu3, Petru Pușchiță zis Mutașcu4, Romulus Marițescu zis Fert5, Ion Tănase6) au fost condamnați la moarte, iar după respingerea recursurilor individuale la instanța superioară și apoi a cererilor de grațiere, au fost executați prin împușcare în dimineața zilei de 16 iulie 1949 la Timișoara, în poligonul de tragere de la Pădurea Verde. Trupurile victimelor au fost îngropate pe ascuns într-un loc, care, pentru multă vreme, a rămas necunoscut7. Ceilalți șapte inculpați au primit condamnări privative de libertate cu termene de timp cuprinse între 10 ani și închisoare pe viață, pe care urmau să le execute în penitenciarele regimului8.

________________________

Note:

4 Petru Pușchiță, zis Mutașcu, născut la 31 august 1910 în com. Domașnea, jud. Caraș- Severin, fiul lui Ion și Eva, cu ultimul domiciliu în localitatea natală. A învățat meseria de cojocar, dar s-a ocupat cu agricultura și cu negustoria de miei și țuică. Căsătorit cu Maria Benghia, având împreună trei copii, un băiat și două fete. De orientare politică era simpatizant al Partidului Național Țărănesc (Maniu). A fost membru în grupul de partizani condus de colonelul Ion Uță. În 13 martie 1949 a fost arestat în gara din Domașnea, în timp ce aștepta trenul spre Timișoara unde dorea să ajungă pentru a se putea ascunde la niște prieteni.

________________________

5 Romulus Marițescu, zis Fert, născut la 14 mai 1923 în comuna Teregova, jud. Caraș-Severin, fiul lui Romulus și Anastasia, cu ultimul domiciliu în localitatea natală. De ocupație a fost țăran agricultor. Căsătorit cu Ana Stoichescu, fără copii. Membru în gruparea de partizani condusă de Spiru Blănaru. Împreună cu alți doi camarazi a fost capturat și arestat de trupele de Securitate în 12 martie 1949, în urma unei confruntări armate desfășurate în zona Poiana Bradu Moșului, la circa 1 km spre sud-est față de localitatea Brebu Nou.

________________________

6 Ion Tănase, născut la 18 aprilie 1913 în com. Bratovoești, jud. Dolj, fiul lui Florea și Elena, cu ultimul domiciliu în com. Biled, jud. Timiș. Căsătorit, fără copii. De ocupație a fost funcționar particular. A fost mobilizat în armată, participând pe front la campania din Răsărit. După război, în ianuarie 1946 a devenit membru al Partidului Național Țărănesc (Maniu). În noiembrie 1948 a înființat Organizația Național-Creștină de Luptă împotriva Comunismului – Partizanii României Mari, care a avut organizații locale în multe localități din județele Timiș și Arad, stabilind și legături de colaborare cu unele grupuri de partizani din zona Banatului Montan. Scopul declarat al organizației era de a dărâma regimul comunist cu forța armelor. Prin trădare, a fost arestat de Securitate în ziua de 18 martie 1949.

________________________

7 După unele păreri, cadavrele ar fi fost înhumate undeva în cuprinsul acelei păduri aflate la marginea orașului. O altă variantă susține că trupurile au fost aruncate într-o groapă comună ce a fost săpată chiar lângă locul execuției, acesta presupunându-se că ar fi fost chiar pe amplasamentul unde s-a ridicat ulterior Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Banat, realizat din inițiativa Asociației Foștilor Deținuți Politici, Filiala Timiș, cu sprijinul Primăriei Timișoara. Acest monument reprezentativ a fost sfințit la 2 august 2014, pe locul lui existând anterior o troiță din lemn ce a fost ridicată și sfințită la 16 iulie 1992, tot din inițiativa AFDPR Timiș în colaborare cu Fundația Culturală Memoria. Cercetând și confruntând unele mărturii provenite de la anumite persoane, care au fost mai mult sau mai puțin implicate în scoaterea din penitenciar, transportul și execuția celor cinci deținuți, sau de la persoane intermediare ce dețineau unele informații despre momentul execuției și soarta cadavrelor, se pare că morții au fost încărcați într-un camion și transportați într-un cimitir din oraș unde au fost înhumați într-o groapă comună. În urma investigațiilor noastre de teren am reușit să stabilim, cu o oarecare aproximație, locul unde se află această groapă comună în care zac rămășițele acestor martiri. Cazul se află de ceva vreme în atenția noastră și reprezintă o prioritate, urmând să ne ocupăm de rezolvarea lui imediat ce condițiile ne vor permite.

________________________

8 Toți inculpații din lotul Blănaru au depus recursuri individuale, care s-au judecat în bloc la Curtea Supremă Militară. Procesul s-a desfășurat în 12 iulie 1949, iar în ziua următoare s-a citit pronunțarea prin care Curtea a respins toate recursurile ca fiind neîntemeiate. De asemenea, cererile de grațiere ale condamnaților la moarte, adresate Prezidiului Marii Adunări Naționale, au fost respinse prin Decizia nr 1201/1949, astfel că sentințele au rămas definitive și executorii.

* * *

În legătură cu ceilalți șapte inculpați care au primit condamnări privative de libertate cu termene de timp cuprinse între 10 ani și închisoare pe viață, pe care urmau să le execute în penitenciarele regimului, identitatea lor este următoarea:

(va urma)

Lotul Blănaru, în timpulprocesului

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.