Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022), cu titlul „Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, un document de peste 40 de pagini, care prezintă atrocitățile regimului comunist.
Gheorghe Petrov
În privința celor 25 de persoane ce au căzut victime ale asasinatelor despre care s-a făcut referire aici, la care se mai pot adăuga și altele despre care știm că au dispărut pentru totdeauna în zona Banatului din vina Securității, nu se mai pot face acum prea multe lucruri.
Chiar dacă Procuratura Militară, la sesizarea noastră, a găsit de cuviință să deschidă un dosar de cercetare penală pe aceste cazuri, cei uciși nu mai pot fi readuși niciodată la viață, iar călăii lor, morți de multă vreme, nu mai pot fi trași la răspundere.
După trecerea a peste 70 de ani de la săvârșirea crimelor, singurul și cel mai de preț lucru care se mai poate face pentru memoria și jertfa acestor oameni, ale căror rămășițe zac în gropi comune necunoscute, este de a se încerca, prin intervenții arheologice, căutarea și descoperirea locurilor unde au fost îngropați.
În opinia noastră și nu numai, astfel de acțiuni sunt fapte creștinești, care încearcă să mai îndrepte câte ceva din fărădelegile trecutului recent, fiind singura cale prin care se poate face măcar o reparație morală pentru victime.
Tocmai acest lucru încercăm să-l facem noi și în cazurile de față, dacă vom găsi sprijinul necesar și nu vom avea parte de împotrivirea unor semeni care nu privesc cu simpatie astfel de demersuri.
Aceste victime mai au rude și urmași, care, de la căderea regimului comunist, încă mai așteaptă din partea autorităților statului adoptarea unor măsuri reale și practice, care să conducă la descoperirea mormintelor și la posibilitatea recuperării rămășițelor pământești ale părinților și bunicilor lor.
Revenind la sesizarea penală întocmită de către noi în numele IICCMER, așa cum am mai spus, ea a fost înaintată la 20 februarie 2018 către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara.
Drept urmare, pe rolul acestei unități de parchet militar a fost înregistrat Dosarul penal cu nr. 41/P/2018, iar după trei zile, la 23 februarie, s-a emis o ordonanță prin care s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea infracțiunilor de omor și de omor calificat, conform prevederilor art. 188 și 189 din Codul Penal în vigoare, raportate la articolele 174 și 176 din vechiul Cod Penal.
După efectuarea unor cercetări preliminare care au constat din administrarea de acte de urmărire penală, constatări în teren și audierea unor martori, printr-o altă ordonanță, emisă la 20 martie 2019, s-a dispus în această cauză extinderea urmăririi penale cu privire la comiterea de infracțiuni contra umanității, prevăzute de articolul 439 alin. 1) lit. a) din Codul Penal.
Modificându-se încadrarea penală a faptelor, conform prevederilor legale, Parchetul Militar Timișoara, prin ordonanța din 26 martie 2019, și-a declinat competența de efectuare a urmăririi penale către unitatea superioară de parchet militar.
Ca urmare, dosarul a fost transferat către Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel din București, unde a fost înregistrat cu nr. 55/P/2019.
Avându-se în vedere calitatea și înaltele funcții deținute în stat de către unele din persoanele suspectate că au dispus asasinatele, Parchetul Curții Militare de Apel, aplicând prevederile legii, prin ordonanța emisă în 8 mai 2019 și-a declinat la rândul său competența în favoarea Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
După îndeplinirea unor proceduri judiciare intermediare, această unitate superioară de parchet militar a putut înregistra dosarul numai în anul următor, cu indicativul 3/P/2020, urmând să continue cercetarea penală până la soluționarea cauzei.
Dacă pe linie penală nu mai este posibilă tragerea la răspundere a persoanelor implicate în omoruri datorită dispariției lor fizice, singurele activități viabile ce se mai pot susține în aceste condiții, care vor conduce în primul rând la recuperarea și cinstirea memoriei victimelor, este de a se depune eforturi conjugate pentru descoperirea locurilor unde au fost îngropate, în acest demers fiind și noi angajați cu sufletul și fapta.
Declarația maiorului de miliție Eugen Alimănescu din 2 iulie 1954
(Text reprodus parțial cu pasajele care fac referire la execuțiile din 2 august 1949 și 10 martie 1950) 53
Declarație
Subsemnatul Alimănescu Eugen, fiul lui Ștefănuț și al Măriei, născut în com. Slatina raionul Slatina Regiunea Pitești, în anul 1916 luna Iulie ziua 27, de profesiune contabil actualmente gestionar la o tutungerie a G.C.L. n: 4, cu domiciliu în București Str Petru Vodă n: 30 raionul Lenin, declar prin prezenta următoarele
În anul 1949, prin luna Iulie, am fost chemat de către Tv. Gral Cristescu Pavel care atunci erea director general al Miliției care mi-a spus să merg imediat la Tv. Marin Jianu dela care am de primit o misiune importantă.
Am mers imediat la Tv. Jianu care mi-a spus următoarele:
Alimănescule, partidul î-ți încredin-țează o misiune foarte importantă. Dacă partidul nu a ales pe altul înseamnă că pune bază pe devotamentul și curajul tău.
Uite despre ce este vorba: avem o serie de bandiți foarte periculoși care de justiție nu au putut fi condamnați la moarte, iar ei și acu fiind arestați tot nu se potolesc și la închisoare duc acțiuni periculoase contra partidului.
De aceia s-a luat hotărârea ca o parte din aceștia care meritau să fie condamnați la moarte și justiția nu a făcut-o să-i executăm noi.
Să nu o socotești ca pe o povară această acțiune, ci ca pe o sarcină dată de partid și de conducerea ministerului de interne pe care trebue s-o îndeplinești.
Îți alegi din oamenii pe care-i cunoști din miliție, un număr care crezi că-ți va fi de folos și cu ei faci acțiunea. Toți trebuie să fie membrii de partid. Nu-ți indic eu pe cine să ei, ci i-i alegi tu și tu răspunzi de ei. Lor le spui tot ce a ce țiam spus eu ție.
Primii care trebuie executați sunt niște membrii din banda lui Uță și se găsesc la Timișoara. Pleci chiar astăzi cu o mașină să faci o recunoaștere în jurul Timișoarei să vezi unde este locul cel mai bun pentru a face execuția și după asta vii din nou la mine.
Te duci la Cristescu care știe unde pleci spre a-ți face formele de plecare.
După ce am plecat am găsit că cel mai bun loc unde puteau fi executați, erea o pădure lângă Lugoj.
Când am venit înapoi la București Tv. Cristescu mi-a spus să plec imediat înapoi. Tv. Cristescu mi-a spus să plec imediat la Timișoara căci Tv. Jianu mă așteaptă la Securitatea din Timișoara la Tv. Col Ambruș.
Însoțit de Locot de miliție Săgeată Mircea Lt. Vișan Radu și lt. major Ghiță Alexandru am plecat la Timișoara, însă la Securitate nu am găsit pe nimeni. Atât Tv. Jianu cât și Tv. Col Ambruș și Tv. LtCol. Moiș erau plecați la Arad.
După amiază a venit Tv. Col. Ambruș care mi-a spus că vom sta de vorbă cu D-sa căci a primit dispoziție dela Tv. Jianu care m-a așteptat o zi apoi a plecat la Oradea Mare.
Tv. Ambruș mi-a spus că la penitenciarul din Timișoara se găsesc 8 sau 9 membrii din banda lui Uță și Vernichescu pe care urmează să-i executăm. Trebue să găsim un loc foarte bun pentru așa ceva și de aceia să mergem la Lugoj și să luăm legătura cu Tv. maior Kling șeful securității Lugoj și împreună cu el să facem recunoașterea locului precum și execuțiile, iar după aceasta să venim din nou la el.
După ce am mers cu Tv. Kling în recunoaștere împreună cu un delegat al Securității am trimis pe lt maj Ghiță, care a scos din penitenciar pe cei care urma să-i împușcăm.
Sistemul mi-l spusese Tv. Jianu și Ambruș adică să-i scoatem din mașină să-i împușcăm după aceia să săpăm gropile în care să-i băgăm și să avem grijă după ce acoperim groapa să presărăm frunze uscate deasupra.
La execuție au luat parte Tv. maior Kling un Tv. Căpitan dela securitatea Timișoara șoferul dubei securităței Timișoara și șoferul după un Gaz sovietic dela securitatea Lugoj. Până la ziuă au fost îngropați.
Dosarele lor de penitenciar au fost luate dela Penitenciarul Timișoara de Lt maj Ghiță care a doua zi mi le-a dat mie. Când am citit dosarele, am văzut că toți făceau parte din banda lui Uță și aveau condamnări între 20-25 ani. Rețin un nume al inginerului Vernichescu ceilalți nu-i mai țin minte. Dosarele lor au stat în seiful din biroul meu până la arestare, când au fost luate de către Tv. Jianu.
Când am plecat din Timișoara Tv. maior Kling și-a luat angajamentul să verifice din când în când pentru ca gropile să nu fie descoperite de cineva sau să se strice camuflajul.
În drum spre București am fost ajunși din urmă de mașina Tv. Jianu care m-a întrebat cum a decurs. I-am raportat totul apoi mi-a spus să vorbesc la oameni despre această acțiune că este o sarcină de partid pe care trebue s-o ducem la bun sfârșit. […]
– În luna Martie 1950, în timp ce mă găseam în acțiune pentru prinderea bandei Fundulea (Fudulea, n.n.) la Tulcea, am primit ordin telefonic dela Tv. Cristescu să plec cu primul tren la București să mă prezint la Tovarășul ministru imediat ce sosesc.
Când am ajuns acesta mi-a spus că de data aceasta partidul văzând că mi-am îndeplinit misiunea m-a ales din nou să mai execut niște bandiți, însă acum sunt cam mulți sunt în număr de 60.
Să merg să recunosc locurile unde am putea să-i executăm iar după aceia merg la el să-mi spună unde mergem.
După ce am făcut recunoașterea am mers din nou la el și mi-a spus:
– Uite, ai 16 la Timișoara, 16 la Cluj, 16 la Pitești și 10 la Jilava. – Deci să mergi spre a lua legătura cu Comandanții securităților regionale, care știu despre ce este vorba.
În primul rând am plecat la Timișoara unde am luat legătura cu Tv. Moiș și Tov. Col. Ambruș.
Aceștia știau că mă duc pentru a executa niște bandiți dar nu știau care sunt aceia.
În fața mea au chemat Direcția generală a Securității de unde am primit și numele bandiților ce urma să-i împușc.
După asta noi am plecat la Lugoj unde am așteptat să vină mașina Securității cu bandiții.
Execuția am făcut-o de două ori câte 8 de fiecare dată în apropierea Lugojului. La execuție a luat parte Maior Kling dela securitatea Timișoara, un Căpitan de (la) Direcția Securității Timișoara, șoferii dela Timișoara și Lt maj. Ghiță, Lt maj Săgeată Mircea, Lt Vișan Radu.
Primii opt execuția a decurs foarte bine, însă la a doua a mers greu căci pe cei 8 i-a adus cu cătușele nituite și nu am putut să l-e scoatem căci nu aveam scule.
Muncind la ele am ajuns la ora 5-6 dimineața și cum începuse să se lumineze de ziuă și circulația pe șosea se îndesea am luat hotărârea de a-i băga în groapă așea cu cătușe cu tot, garantându-ne Kling, că va lua el măsuri ca cineva să supravegheze să nu dea cineva peste ei.
Lucrul acesta a uitat să-l facă și niște țărani dăduseră peste gropi însă sau luat măsuri ca nimeni să nu știe despre ce este vorba, iar cadavrele au fost mutate de acolo, după ce eu împreună cu oamenii mei, am făcut să dispară și cătușele dela picioarele lor.
[…]
Declar susțin și semnez.
Alimănescu
2 Iulie 1954
SFÂRȘIT
_______________
Notă:
53 Despre acest document, am explicat la nota nr. 32. Transcrierea noastră respectă ortografia autorului și dispunerea aliniatelor în pagină, conform cu textul original.
Lasă un răspuns