Crimele Securității Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj [20]

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022), cu titlul „Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, un document de peste 40 de pagini, care prezintă atrocitățile regimului comunist.

Gheorghe Petrov

Persoane vinovate de crimă, care au hotărât, sprijinit și executat asasinatele

  1. Mircea Săgeată – nu deținem date de stare civilă sau informații mai detaliate despre parcursul său profesional. Se cunoaște că în perioada 1949-1950 era locotenent în cadrul Serviciului 4 Bande din Direcția Miliției Judiciare. Din informațiile cuprinse în unele declarații date de Alimănescu în 1951, după prima sa aresta­re, documente aflate în dosarul său de anchetă penală, rezultă că Mircea Săgeată a fost plutonier în armată și că a lucrat înain­te și în timpul războiului la Serviciul de Informații al Marelui Stat Major. Se mai spune că în armată a lucrat mult timp îm­preună cu colonelul Gheorghe Arsenescu, disponibilizat din cadrul activ în 1946, care, la începutul anului 1948, a înființat și condus o grupare de rezistență anticomunistă. Conform unei informații neverificate, în anul 1953 Mircea Săgeată avea tot gradul de locotenent, fiind șeful Serviciului Inspecții din Centrala Securității (?). A participat la ambele execuții ale deținuților politici din zona Lugojului, care au avut loc la 2 august 1949 și 10 martie 1950. A fost implicat direct în multe alte crime îndreptate împotriva opozanților anticomuniști și nu numai.
  2. Radu Vișan – nu deținem date de stare civilă sau informații despre parcursul său profesional. În perioada anilor 1949-1950 era locotenent în cadrul Serviciului 4 Bande din Direcția Miliției Judiciare. A participat la ambele execuții ale deținuților politici din zona Lugojului, care au avut loc la 2 august 1949 și 10 martie 1950. A fost implicat direct în multe alte crime îndreptate împotriva opozanților anticomuniști și nu numai.
  3. Alexandru Ghiță – nu deținem date de stare civilă sau informații concludente despre parcursul său profesional. În perioa­da anilor 1949-1950 era locotenent-major în cadrul Serviciului 4 Bande din Direcția Miliției Judiciare. Despre soarta sa, în mai multe relatări documentare apare informația că, în 7 august 1950, a fost ucis undeva în Munții Argeșului, pe valea râului Vâlsan, într-o confruntare armată cu parti­zani din organizația Haiducii Muscelului, condusă de Gheorghe Arsenescu și Toma Arnăuțoiu 51. A participat la ambele execuții ale deținuților politici din zona Lugojului, săvârșite în zilele de 2 august 1949 și 10 martie 1950. A fost profund angajat în repri­marea rezistenței anticomuniste din munți, participând în mod direct, în mai multe locuri din țară, la asasinarea unor opozanți antico­muniști dar și a unor persoane ce nu erau implicate politic.

Alte persoane care au participat la execuții:

n La execuția din 2 august 1949, conform afirmațiilor lui Alimănescu, au mai participat încă trei persoane. Este vorba de un căpitan și un șofer de la Securitatea din Timișoara, ambii cu identitate necunoscută, precum și șoferul Securității din Lugoj. Conform unei mărturii locale, cunoaștem că în acea perioadă la Securitatea din Lugoj au lucrat ca șoferi patru persoane (Ion Munteanu, Ghiță Nedelcu, Muraru și Bumbescu 52), una dintre acestea luând parte la acțiune.

n La execuția din 10 martie 1950, tot după spusele lui Alimănescu, au mai partici­pat încă trei persoane cu identitate neprecizată. în primul rând este pomenit tot un căpitan de la Regionala de Securitate Timișoara, fiind posibil ca acesta să fie același căpitan care a participat și la execuția din 2 august 1949. Apoi mai sunt amintiți doi șoferi, care ar fi venit de la Securitatea din Timișoara. În cazul acestora lucrurile sunt interpretabile, rezultând două posibilități de înțelegere. În primul rând putem considera, așa cum spune chiar tex­tul mărturiei, că ambii șoferi erau de la Regionala de Securitate Timiș, care au con­dus fiecare câte o mașină în care au fost transportați câte opt deținuți. Se cunoaște că cei 16 deținuți nu au fost omorâți împreună, ci au fost aduși pe rând, în două serii de câte opt persoane, iar între cele două execuții a existat un interval neprecizat de timp. În această variantă, se poate pre­supune că unul din cei doi șoferi a participat și la execuția din 2 august 1949. Într-o altă interpretare a celor consemnate în declarația lui Alimănescu, având în vedere că despre maiorul Zoltan Kling de la Lugoj, participant la execuție, se spune în acest context că este de la Securitatea din Timișoara, este posibil ca aici să fie vorba de o neatenție sau confuzie a declarantului, iar în realitate unul din cei doi șoferi să fi fost cel al Securității din Lugoj, poate chiar cel care a participat și la execuția din 2 august 1949. Această exprimare neclară poate fi oarecum explicată prin faptul că Serviciul Județean a Securității Poporului Lugoj, condus de Zoltan Kling, se afla în directa subordonare a Direcției Regionale a Securității Timișoara.

(va urma)

______

Note:

50 Documentele acestei ședințe de partid în care s-a prelucrat cazul atitudinii dușmănoase a maiorului Alimănescu sunt cuprinse într-un dosar aflat la Arhivele Naționale ale României (Fondul 44, Arhiva Partidului Comunist Român – Comitetul Central, Dosarul nr. 88). Dosarul cuprinde următoarele documente: 1) Proces-verbal asupra felului cum s-a desfășurat ședința extraordinară a Organizației de bază nr. 3 a Direcției Miliției Judiciare din ziua de 25 mai 1951 (ff. 1-29); 2) Referat din 12 aprilie 1951 de anchetă asupra maiorului Alimănescu Eugen din Direcția Generală a Miliției (ff. 30-34); 3) Anexă la referatul de anchetă a maiorului Alimănescu Eugen din DGM – Notă de informator (ff. 35-41); 4) Proces-verbal din 12 aprilie 1951 al Comisiei de Partid din Direcția Generală Politică a MAI prin care s-a hotărât excluderea din Partid și îndepărtarea din Miliție a maiorului Alimănescu Eugen (f. 42).

51 Vezi Florica Dobre (coord.), Bande, bandiți și eroi. Grupurile de rezistență și Securitatea (1948¬1968). Documente, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. 336 (doc. nr. 60), p. 540 (doc. nr. 153), p. 542 (doc. nr. 154), p. 565 (doc. nr. 158).

52 La aceste persoane, Muraru și Bumbescu, nu am reușit să le aflăm prenumele.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.